MIHAI POPESCU – povestea lui

Iata si povestea lui MIHAI POPESCU, scrisa de el si primita astazi pe 8 iulie 2008. Va rog sa incercam sa il ajutam sa ajunga la Hanovra si sa nu mai treaca prin cosmarul unei operatii facute in Romania care stiti cum se termina la noi in tara… Mihai poate fi contactat la nr. 0746051688 sau ii puteti lasa un comentariu de incurajare aici! MAI MULTE INFORMATII ACTUALIZATE PE BLOG-UL LUI MIHAI: http://mihaipopescu.com/ 

UPDATE: MIHAI A FOST OPERAT CU SUCCES LA HANOVRA. SE SIMTE FOARTE BINE SI MI-A  TRIMIS POVESTEA OPERATIEI LUI DUPA CE S-A CHINUIT APROAPE 3 LUNI SA STRANGA BANII PENTRU OPERATIE. VA MULTUMESC CA L-ATI AJUTAT. Mai jos povestea lui de succes iar si mai jos scisoarea initiala in care facea apel la ajutorul nostru.

Va impartasesc povestea mea la clinica INI din Hanovra.

 

Am fost  programat pe data de 21 septembrie pentru internare. Am ajuns in 20 septembrie in Germania. A doua zi de dimineata eram cu valiza in fata clinicii INI si eram uimit de amploarea contructiei. Spitalul unde trebuia sa ma operez era un creier(constructia are forma unui creier), ceva asemanator nevazand vreodata prin Romania. Jos la receptie, m-a intampinat o doamna foarte amabila, care m-a pus sa completez niste formulare. Nici nu ziceam ca sunt intr-un spital(eu am ceva cu mirosul de spital, acolo nu era nici un miros).Am fost condus la salonul meu, asistentele spunandu-mi ca laga mine mai este un roman operat, care era la intensiv atunci.

 

M-am gandit ca o fi tocmai Vasile Sfaiter, a carui poveste am citit-o pe blogul lui Dan. Mai tarziu a venit in camera Catalin, fratele lui Vasile care tocmai coborase de la intensiv de la Vasile..Din prima discutie avuta cu Catalin, am simtit ca totul e cu un scop in viata. Acest baiat de 31 ani este foarte credincios si m-a facut s ainteleg ca nu are de cesa-mi fie frica, Dumnezeu a vrut ca eu sa ajung in acest loc, la INI –absolutul neurochirurgiei…tot el imi spunea sa ne rugam pt cei ce nu sansa sa ajunga aici…si sunt macelariti prin spitalele noastre. Am urcat si eu la Vasile, el era de cateva zile la intensiv, a avut o operatie grea, dar arata bine. Un tip glumet, pus pe sotii, eu oltean, el moldovean va dati seama ca ne-am tachinat cat timp am fost colegi la INI, bancurile cu olteni si moldoveni fiind la ordinea zileiJ

 

O rusoaica tare intepata, pe la varsta a treia mi-a adus sa completez meniurile, pe fiecare zi alt meniu. Noroc ca am mai avut dictionarul la mine, ca la atatea feluri de mancare…

 

A doua zi mi-au luat sange pt analize, asistentele toate tinere , foarte frumoase  si foarte atente cu pacientii. Am fost la profesorul Fahlbusch, la dansul in birou si nu pot sa va spun cat de amabil, cat de cumsecade poate sa fie acest om. Am stat O ORA, subliniez acest lucru pt ca la Bagdasar daca reuseam sa stau de vorba mai mult de 2 minute cu doctorii era minune. Mi-a aratat pe un mulaj, cum o sa decurga operatia mea..m-am cam speriat cand am vazut cum scoate cerebelul de la locul lui si apoi il pune la loc, scotand de sub el tumora. Mi-a raspuns la toate nelamurile mele, la toate intrebarile riscuri, sanse…M-am speriat cand am auzit ca sunt sanse sa raman cu pareze, sa nu pot inghitii, sa nu imi mai misc limba sau…….sa mor…….Dar m-a asigurat ca o sa fie bine si cand mi-a strans mana am simtit o liniste in suflet, aveam incredere in acest om, imi puneam viata in mainile lui.

 

La INI m-am intalnit si cu Dan Santimbreanu, care venise pentru control la INI.

 

Mi-a dat multa incredere si el, el nu concepea un altfel de rezultat aici la Ini, decat “totul o sa fie bine, man” .

 

Doctorii mi-au zis ca o sa fac intai o angiografie, o analiza complexa pentru a vedea de unde e alimentata cu sange tumora, daca am inteles eu bine. Miercuri seara a venit un doctor mai tanar si dupa ce mi-a explicat din nou in ce consta acesta interventie(ce am retinut eu: se introduce prin aorta o substanta care ajunge la tumora,  aratand astfel de”ce e legata ” aceasta tumora ).

 

Joi dimineata eram programat la angiografie, desi initial era vorba sa fiu adormit total in timpul acestei interventii( este ca o mica operatie), au hotarat sa imi faca anestezie locala.

 

Am fost luat cu pat cu tot si dus in sala de operatii. Desi nu era operatia in sine imi era foarte frica, mai ales ca simteam tot ce fac. Cand mi-au intepat aorta in partea anterioara a piciorului drept, am vazut cum a sarit sangele ca o fantana arteziana. A fost o experinta nu tocmai placuta, dar facuta din dorinta de a avea cat mai multe date despre tumora mea.

Dupa ce mi-au injectat o substanta in aorta, simteam niste intepaturi calde in cap, niste sagetari…practic imi simteam tumora….Au zis ca e bine si  ca maine (vineri) or sa ma opereze. Am fost dus in salon si totul parea ok. Seara a venit la mine un doctor mai tanar pentru a-mi da consimtamanatul scris pentru operatie. De 4 zile de cand eram in spital, ma apucasem sa citesc Psalmii de la Catalin  si vroiam sa-i termin pana la operatie, dar mai aveam vreo 50 de psalmi de citit si imi parea rau ca nu reusesc sa-i termin. Am semnat acele hartii chiar pe Psaltire neavand altceva cu coperta tare la indemana.

Dumnezeu nu a vrut sa ma oprez in acea vineri sau poate din cauza ca nu terminasem toata Psaltirea de citit, nu m-am operat in acea Vineri, corpul meu a generat un raspuns la acea interventie, ma durea tot spatele ca si cum as fi avut cutite in el. Ma gandeam ca e de la operatia de la spate, s-a intamplat ceva acolo, ma gandeam ca nu ma mai operez, nu stiam ce se intampla cu mine, doar ca durerile erau insuportabile. Toate asistentele, doctorul de garda au fost la mine, mi-au dat calmante, dar durerile nu incetau. A fost o noapte foarte grea, dar sambata dimineata, ca prin minune, nu ma mai durea nimic.

 

Mama mea si prietena mi-au fost alaturi neincetat, suportandu-mi toate toanele si nervii, pentru ca in astfel de situatii, cel putin eu, eram foarte nervos. Daca durerile au disparut, am fost programat luni dimineata pentru operatie. Duminica mi-am petrecut-o prin parcul spitalului impreuna cu mama, prietena si cu familia unei romance stabilita in Germania.

 

Duminica, noaptea a fost cam lunga. Griji, framantari, scenarii n-am prea putut sa dorm. Am luat un somnifer si am adormit intr-un tarziu in bratele prietenei mele. Luni dimineata am fost trezit de asistente la 7 30. Mi-au dat pastilutele de somn si mi-au adus tinuta de atac: niste ciorapi lungi pe tot piciorul(ciorapi anti-tromboza, pt a preveni formarea unor eventuale cheaguri de sange) o camase si o bonetica.

 

De aici mi se taie firu’…am adormit….m-am trezit la terapie intensiva, cu un asistent grasut langa mine care ma intreba cum ma simt. Pe deget aveam un senzor. pe care daca il dadeam jos, alarmam asistentele. A fost o noapte grea…cu multe varsaturi….sunt foarte sensibil la anestezii, imi este foarte rau dupa. Nu am putut sa dorm mai deloc, in camera cealalta fiind si un copil mic care tot plangea…era de o luna la terapie intensivaL

 

Inca o data am fost impresionat de ce inseamna un spital in Germania….dimineta, au venit asistentele pentru a ma spala..inclusiv pe dinti m-a ajutat sa ma spal o asistenta., o grija excesiva pt pacient. Din cand in cand ma dadeau cu o crema foarte rece pe spate pt a-mi stimula respiratia.

 

Insusi profesorul Sami, impreuna cu dr Fahlbusch m-au vizitat, asigurandu-ma ca operatia a fost un succes, a fost grea, tumora fiind mai mare decat se vedea pe RMN, dar au reusit sa scoata tot.

M-au pus sa misc limba si au fost foarte bucurosi vazand ca pot sa o misc fara probleme, in timpul operatiei mi-a fost afectat un centru nervos al limbii si se asteptau sa am probleme cu miscatul limbii, inghititul. Dar Dumnezeu a fost cu mine si totul a fost bine .

 

Despre operatia in sine…nu simteam nimic…nu simteam ca am capu’ taiat..doar gatul imi era intepenit de la pozitia sezand pe care am avut-o timp de cateva ore pe durata operatiei.

Dupa ce mi-au mai facut un CT,si s-au asigurat ca totul este bine, m-au dus la salonul meu.

 

A inceput recuperarea..incetul cu incetul am inceput sa mananc, sa misc capul. La o zi dupa operatie m-au ridicatde la pat, am inceput sa merg, bine cu cateterul inca in mana si perfuzia dupa mine. Am fost foarte fericit cand mi-au scos acel cateter din vena(era un tub subtire care imi ajungea pana in inima)…intre timp Vasiel s-a externat din spital, in locul lui a venit tot un roman, D-l Buna-Dispozitie, cum ii spuneam eu d-nului Dan Pantiru(cel mai bun pilot al Taromului, aflat acum la pensie). Un om foarte puternic care mi-a zis ca imediat dupa operatie el alearga pe holurile spitalului. Si intr-adevar asa a fost….:)

 

Mi-am facut multi prieteni la Ini, numai cat am stat eu au fost internati vreo 10 pacienti romani si toate operatiile au fost un succes. Plecam cu colindu cand la unu cand la altu, i-am speriat pe nemti, parca era tot etajul al romanilorJ

 

Am facut fizioterapie in fiecare zi si m-a ajutat foarte mult sa-mi deblochez gatul, pentru ca ramasesem ca un robot, ma intorceam cu totul , nu doar capulJ

 

Mi-au fost scoase copcile, mi-a fost permis sa nu mai port acei ciorapi pe care nu-i mai suportam (parca aveam raie:P) si dupa 3 saptamani am primit externarea.

Totul s-a petrecut atat de repede…am ajuns acasa si nu-mi venea sa cred…La 6 luni ma voi intoarce la control in Germania.

Aceasta a fost “excursia ” mea in Germania. Recomand tuturor aceatsa clinica din Hannover, unde medicina a fost dusa pe culmi inalte. Grija, respectul fata de pacient si de nevoile acestuia sunt de nedescris.

 

Nu inteleg cum intr-un spital  cu dotari de milioane de euro nu este decat o receptionera, iar in Bagdasar aveam gardieni pe fiecare etaj, care nu te lasau sa intrii fara a cotiza. Cum la noi femeile de servici faceau legea in salon scotand insotirorii afara de la 6 30 sa faca curat  si aici…profesori renumiti stateau de vorba cu fiecare pacient in parte si cu insotitorii. Nu fac acum o comparatie intre spitalele din Romania si Germania..pt ca o stiti cu toti..

 

Suntem departe de ei…de ce nu se face un astfel de centru de neurochirurgie si la noi in Romania!!??!

 

Intr-adevar m-a costat foarte mult..40000 de euro..opertia, dar nu am avut nici eu ca majoritatea acesti bani. Dar i-am strans in 3 luni..dupa mediatizarea cazului…oamenii nu au ramas indiferenti la necazul meu.

 

Le multumesc din inima celor ce m-au ajutat sa fiu din nou un om normal, Dumnezeu sa-i rasplateasca inzecit si tuturor va doresc multa sanatate ca-i mai buna decat toate!

MIHAI POPESCU are TELEDON LA ROMTELECOM!
http://mihaipopescu.com
Mihai va avea – din 31 iulie 2008 (joi) – 2 numere Romtelecom pentru donaţii:
0900 900 203 – pentru 3 Euro
0900 900 205 – pentru 5 euro

    

 

Buna ziua,

 

Numele meu este Mihai Popescu, am 24 de ani si va impartasesc si eu povestea mea…

 

Totul a inceput acum 4 ani….incet ca o intepatura in piciorul drept, care a inceput sa radieze pana in varful piciorului. Nu i-am dat importanta, imi gaseam singur explicatii, dar durerile se acutiazau, nu puteam sa mai stau pe scaun, simteam fiecare pietricica de pe drum cand eram intr-o masina, radia totul pe piciorul drept, ca niste cutite. Am inceput sa merg la doctor, am fost indrumat in Timisoara catre urologie, dupa simptomele pe care le descriam eu.

Am ajuns sa cunosc toate antiinflamatoarele posibile, imi era bine o jum de ora dupa care durerile reveneau. Singurul alin imi era o sticla umpluta cu apa calda pe care o tineam intre picioare…Am plecat in Bucuresti, la spitalul Militar…tot la urologie m-au trimis…am stat 10 zile practic degeaba…ecografii, pareri concluzionand cu parerea sefului de sectie ca e ceva psihic….si ma trimite la psihiatrie…

            In fine plec dezgustat de acest tip de comportament. Cineva imi recomanda un chirurg bun in Craiova…ma vede ii povestesc simpotomele…zice ca am hernie inghinala si ma programeaza pt operatie. Ma bucur in sinea mea ca mi-au gasit ce am, dar bucuria e de scurta durata pentru ca in dimineata operatiei vine profesorul si ma trimite acasa, ca nu as avea hernie…Am trecut si pe la Fundeni, tot asa analizele bune ca sunt sanatossi ma trimiteau acasa, dar durerile erau din ce in ce mai insuportabile…

            Fiind student in Timisoara merg si aici la tot felul de doctori(chirurgi, urologi)..fara nici un folos. Cautand pe internet am aflat si eu de RMN…nimeni nu-mi zisese nimic de aceasta investigatie. Le propun eu la doctori sa fac unu dar imi spun ca nu-mi trebuie mie RMN, ca sunt prea tanar si imi prescriau kg de pastile pe care le luam fara nici un efect…Am avut noroc cu doamna asistenta de la chirurgie din Timisoara. care vazand durerea mea si refuzul doctorului de a ma trimite la RMN m-a chemat deoparte si mi-a facut o trimitere la RMN. In urma RMN-ului surpriza….TUMORA SUBDURALA L5-S1…o tumora situata pe maduva spinarii care imi presa nervii ce coboara pe piciorul drept. Dupa 3 ani de dureri si plimbari pe la tot felul de spitale aflu diagnosticul exact.

            Ajung la Spitalul Bagdasar Arsenie, la doctorul Catana Marius, care m-a si operat pe data de 1 martie 2007si parca mi-a luat durerea cu mana. Un om deosebit, care are toata recunostiinta mea. A urmat analiza tumorii si a fost beningna de natura hemangioblastom, ciudat diagnostic, dar asta a fost rezultatul analizei de laborator, in fine, mi-am zis gata s-a terminat!

            RECOMAND TUTUROR SA NU STATI SA INSISTATI SA FACETI RMN, DACA NU STITI CE AVETI !!! cu cat descoperiti mai repede cu atat mai bine!

 

            Toate bune si frumoase, dupa 3 luni de stat la pat ma reintorc la Facultate, imi fac vise, planuri, ma angajez, totul era OK. La un an de la operatie, trebuie sa refac RMN-ul sa vedem cum a decurs operatia. Ajung pentru trimitere la Dr Frantescu, neurochirurg din Timisoara, care vazand diagnosticul meu ma trimite sa fac RMN-ul pentru toata coloana, nu doar portiunea unde am avut tumora(L5-S1). Suparat ca o sa stau mai mult in aparat pentru a face la toata coloana…vine din nou surpriza….o tumora craniana de 4/2 cm situata in unghiul ponto-cerebelos.

            Nasoala situatie…am trecut de la bucurie la exstaz in cateva secunde..sa vezi ca in primele randuri pe rezultatele RMN-ului scrie ca operatia e reusita si apoi….inca o tumora.Am repetat RMN-ul la cap tot sperand ca e o greseala dar rezultatul a fost acelasi.

            A fost un soc mare, nu ma asteptam, multumesc Dr Frantescu ca a presimtit ceva de a insitat sa-mi fac la toata coloana RMN-ul ca altfel nu depistam nici pana acum, neavand inca simptome. Nu stiu din ce cauza, cum a aparut…am avut o cadere..dar am acceptat, e viata mea si trebuie sa mi-o duc! Desi am jurat ca nu mai trec vreodata printr-o operatie de acest gen. Nu vreau sa arunc cu noroi in spitalele noastre, dar am patimit mult cat am fost operat, unele asistente nestiind din pacate diferenta dintre un pacient operat cu dren in spate si un sac de cartofi…in fine….

Am fost din nou la Bagdasar Arsenie cu RMN-ul si mi-au spus ca trebuie operat ce am eu acolo. Am insistat sa aman daca se poate, avand si licenta anul acesta, pentru a-mi putea termina studiile. Dupa licenta, proaspat absolvent al Politehnici din Timisoara.:D am fost si la spitalul din Szeged, pentru o a 2 parere…Aici dr Borzo Pall a spus ca as avea neurinom acustic si NU hemangioblastom cum eram suspectat la Bucuresti … si ca nici la spate nu as fi avut hemangioblastom cum au zis la Bagdasar…Si ma programeaza pentru operatie la Szeged pe 25 august, spunand ca o sa lase acolo o bucatica daca nu poate sa scoata tot, pe care o sa o trateze ulterior cu raze Gama…cost operatie 4500 de euro si tratament cu raze in jur de 5000…

            Incep sa caut mai multe pe net despre neurinomul acustic si asa am aflat de Dan Santimbreanu si de povestea lui si implicit de clinica din Hanovra unde aparatura este foarte buna pentru astfel de operatii cu riscuri minime. Numai ca totul se ridica la suma de 40000 euro..bani pe care nu ii am …Am strans o mica parte cu ajutorul colegilor de Facultate si cu imprumuturile parintilor, dar totusi suma este prea mare.

            Va rog sa ma ajutati si pe mine asa cum ati ajutat pe multi sa  nu imi pierd zambetul si speranta!

 

Conturile mele sunt:

 

Contul in lei : RO69BRDE360SV19860083600

Contul in euro: RO22BRDE360SV69519203600

Deschis la BRD Timisoara pe numele Popescu Mihai

CNP:1840710350023

 

 

Cu incredere in Dumnezeu,

 

Mihai Popescu – Tg Jiu

 

   

 

DOCUMENTE MEDICALE

 

       

 

UPDATE: MIHAI A FOST OPERAT CU SUCCES LA HANOVRA. SE SIMTE FOARTE BINE SI MI-A  TRIMIS POVESTEA OPERATIEI LUI DUPA CE S-A CHINUIT APROAPE 3 LUNI SA STRANGA BANII PENTRU OPERATIE. VA MULTUMESC CA L-ATI AJUTAT.

 

Dane, mai am si eu o rugaminte mare la tine, posteaza te rog la povestea mea si lista celor care m-au ajutat, macar atat pot face si eu pentru binele care mi l-au facut.

DAN SANTIMBREANU (https://dansantimbreanu.wordpress.com/)

MOGA VOICA

MARIANA CRETU

SANDRU MARIA

VIRGIL OCTAVIAN

PASARIN GHEORHE

RARES GHITA

FAMILIEI ELENEI DIN HANNOVER

CRISTIAN BELEI

EDI SI ATILA

BORCEANU ANDREI

MANESCU ALEXANDRA CLAUDIA

DINU ANDREEA MADALINA

BUCIUMAN MARCEL OCTAVIAN

SAVIN IRINEL VASILE

ADELINE-OLTEA PALENCSAR

PAUN IOAN CRISTIAN

NICOLAE ANDREEA GABRIELA

PETRINI ANA-MARIA

PETREA MARIA

CAMPEANU IOLANDA

SIMIAN ANDA ELENA

MIHAITA ADELA

DUDOIU CONSTANTIN

MIHAI LAURENTIU

RAUTI MILENA

SCUTEA NICOLAE

SORINA SANDRU

IVANOV ANGELA

MESOTA VALERICA

ARDELEAN ION ADRIAN

PETRU SILVIU MARIA

ZUBA AURICA

LUPEA ELIZA

CANDEA MIHAELA ELENA

ISAC SOFIA

RALEA CARMEN MARIA

UMBRICH COMSA MONIKA VALERIA

GEORGESCU MIGDONIA

GHERGHINESCU CRISTIAN NICOLAE

RUSU LILIANA

GHEORGHITA NICULINA

VASU ELISABETA

FLORINEL PAUL

HEN GH. IULIANA LUCIA

VOICU GABRIELA

BADESCU CONSTANTIN

SURD VASILE

BANICA LACRAMIOARA DANIELA

COSTENIUC MIOARA

LUPESCU SILVIA

VIJIAN SONICA

PLESU MIHAELA

LUJERDEAN ALINA RODICA

MIHALACHE GHEORGHE

OPREA NADIA CALENA

TACHE ALEXANDRU

KOCIS MONICA

RIZESCU EUGENIA

IONESCU FELICIA

DANTIS PAMELA CORINA

SILEANU IOANA

LUPU ANCA LARISA

PAUNE MARIN

GRIGORESCU EUGENIU

CODLEANU FLORICA

ADRIANA ANDRITOIU

ADRIANA OLARU

PLESAN IOANA

GROZESCU TRAIAN

MUNTEAN NICOLAE

JEGA VALERIA

VADUVA CONSTANTIN

OLARU OTILIA

DINCA DANIELA

ION CATALINA MIHAELA

NICIU RARES

MIHAELA TURCU

SPINU VIOREL

GRADINARIU IRINA

DOBRESCU ANDRADA EMANUELA

ROTARU IRINA MARIA

GATEA ANA MARIA

PRECUP CAMELIA VASILICA

MUNTEANU VALERIAN SORIN

ILIE MINODORA MADALINA

FELICIA

CORNELIA

SZABO VICTORIA

RARES DANIEL BUIA

DOSONIU ALIN GHEORGHE

POPESCU DARIA

HOSSU MARIA MAGDALENA

FILIP ADINA

IONITA MIHAIL

PINTEA IREN

MATEICA NICOLAE

CAMELIA MIRCEA

ANE DRAGOS CONSTANTIN

PATRULESCU ANDREEA MIRABELA

PRUNA ION MIHAI

VOICILA CRISTINA

AVIRVAREI FLORENTINA

DRAGOMIR RODICA

GANEA ADRIAN COSMIN

TUTUNEA MADALINA

BUCOVALA ZOE NICOLETA

PARVULESCU DANIELA

BULIGA ELENA DANIELA

BILIANA OLGA GIURGIEV

MITU NICOLAE

FELICIA 

CORNELIA

GABRIEL SCHIOPU

JOHANNES WLODARCZYK

DRAGOS DIMANCESCU

EMILIA PETRISOR

FLORIAN NICULINA

STRUNGARIU PETRU MARIUS

SIMONA BELEA

POL ANDREI

DANIEL-GEORGE MAX

DAN-ANDREI DRAGOMIR

BOGDAN GEORGE NECULA

DAN NEGREANU

STEFAN KOCHS GROSS

ELENA MADALINA LUNGU

DORINA NICOIU

MICHAEL FROGGATT

COSMIN ALEX

SMOLIK CRISTINA LILI

BOCAI DANIEL

URSUT CRSTIAN

JUGANARU ION

ANNE-MARIE PAULIUC

JUGANARU ION

DANIEL HORHOCEA

ZOTESCU DAN

NICOLAE SERBANESCU

LONETTA MAIER

VLAD ANDREI MARINESCU

ANTAL ADRIAN

DORINA MARGHESCU

OVIDIU INDREI

AVRAM ANDREI

Echipei Povestirilor Adevarate, colegilor si profesorilor mei de la UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMISOARA, care m-au sprijinit neincetat, consatenilor mei din Comuna Plopsoru-Gorj, prietenilor si colegilor de munca ai parintilor si tuturor celor care au fost solidari cu mine.

Iar daca am omis pe cineva, il rog sa nu se supere, pentru ca este in inima mea.

VA MULTUMESC CA EXISTATI ! SANATATE MULTA SI DUMNEZEU SA VA AJUTE !

 

                                                                                                  Mihai Popescu (1 ianuarie 2009)