ADRIAN BATANEANT – povestea lui

Salut Dan,

Asa cum ti-am promis iti trimit si povestea mea de succes.

Totul a inceput asa:

Ca urmare a unor dureri persistente in zona maxilarului si a pierderii treptate a auzului la urechea stanga am tot umblat pe la stomatologi si orl-isti. La stomatologi mi-am rezolvat toate problemele posibile pe care le aveam dar durerea nu disparea.
In urma cu aproximativ doi ani am fost la un „mare” orl-ist din Arad care in urma consultului mi-a comunicat ca am o otita cronicizata  iar  diagrama arata pierderea a 40% din auz la urechea stanga.Mi-a prescris bilobil(pentru circulatie sanguina), dar mi-a spus ca nu prea am sanse sa-mi revina auzul deoarece otita e foarte veche, dar sa stau linistit ca nu e nimic grav.

Durerea nu a incetat, erau perioade in care nu simteam nimic(o luna, doua)dupa care din nou aceeasi problema.Am ajuns din nou la stomatolog(da-i si scoate plombele sa vedem doar doar gasim ceva)……nimic!!!!O doamna stomatolog s-a gandit ca ar putea fi nevralgie de trigemen, dar in acelasi timp se contrazicea spunand ca nevralgia de trigemen apare dupa 60 de ani fapt relatat si de alti medici stomatologi.Deci nu era nici nevralgie de trigemen……..

 

Am toate filmele posibile pentru dantura(panoramice, mici, etc.)fara niciun rezultat.Vazand ca nu descopar nimic am lasat-o moarta cu investigatiile.Durerea persista(uneori mai tare, alteori mai slab sau in unele perioade chiar deloc).
     

In iulie 2009 m-am hotarat sa merg din nou la stoamatolog deoarece durerea a inceput sa fie din ce in ce mai sacaitoare.Bineinteles ca nu mi-au gasit nimic nici de acesta data, dar mi-au facut o trimitere la chirurgie maxilofaciala pentru consult.

In urma consultului mi s-a comunicat ca simptomele sunt asemanatoare nevralgiei de trigemen dar e imposibil la 25 de ani, deoarece nevralgia de trigemen apare dupa 50 – 60 de ani.Am primit un tratament pe care in final nu am mai ajuns sa-l iau deoarece am aflat adevarata problema.
      

La sugestia unei prietene am hotarat sa-mi fac un RMN.Astfel in 20 iulie 2009 in urma RMN-ului am fost diagnosticat prezumtiv cu suspiciune de neurinom de custic stang(tumoare benigna instalata in canalul auditiv pe nervul acustic)dimensiuni 2.8cm/3.2cm/3.5cm.
      

Mi s-a spus ca nu am timp la dispozitie, trebuie sa merg de urgenta sa ma operez, dar sa stau linistit ca nu e o operatie dificila.Mi-au facut bilet de trimitere pentru spitalul judetean din Timisoara si aici a inceput calvarul.
     

La inceput nu intelegeam exact in ce consta interventia chirurgicala, abia dupa ce am ajuns acasa , accesand internetul si cautand dupa diagnosticul „Neurinom de acustic” am realizat ce ma asteapta.
     

A doua zi deja eram prezent la spitalul judetean din Timisoara cu speranta ca medicul la care am fost trimis ma v-a pune in tema cu ceea ce inseamna “neurinom de acustic”, riscurile interventiei, ca sa constat cu stupoare ca trebuia sa “sap adanc pentru a obtine informatii”.

Modul in care am fost tratat, felul in care mi s-a vorbit a lasat de dorit. Cand am intrebat de sechele postoperatorii mi s-a raspuns senin: Ce sunt alea sechele? Ce intelegeti prin sechele? , iar dupa ce i- am explicat medicului ca prin sechele eu inteleg o pareza faciala, hipoacuzie..etc..etc..acesta mi-a raspuns ca totusi este o operatie pe creier si ce pretentii pot avea , nu e sufficient ca traiesc , ma mai gandesc si la sechele ?

Profund dezamagit am parasit camera de garda a cestui minunat medic care salveaza vieti, care practica medicina in Spitalul Judetean Timisoara. Nu doresc nimanui sa ajunga la acest medic sis a fie tratat ca un “nimic”.

Dupa discutia interesanta purtata cu acest medic , am avut programare la un cabinet particular tot in Timisoara la un medic caruia ii multumesc pentru sfaturi, sugestii, informatii utile pe care le-am primit.

Trist totusi ca nimeni nu stia de cyberknife, sau nu vroiau sa stie , toti ma trimiteau la operatie .

Dupa lungi cautari pe internet am aflat de clinica Anadolu din Turcia si de existenta cyberknife-ului.

In aceasta perioada am incercat sa gasesc cea mai buna solutie in acest caz. Am cules o gramada de informatii utile, am luat legatura cu pacienti care au ajuns in Turcia si Germania la Hanovra.

Constient de faptul ca in tara nu aveam prea mari sanse sa finalizez ok interventia decat daca optam pentru dr Sergiu Stoica despre care am auzit lucruri bune, dar tinand cont de faptul ca aveam retineri foarte mari in ceea ce privea interventia chirurgicala mi-am pus sperante in aceasta terapia numita cyberknife.

Am luat legatura cu clinica din Istanbul si am obtinut programarea pentru 17.08.2009 la un prim consult, am facut un nou RMN in urma caruia nu s-au constatat schimbari de dimensiuni fata de RMN –ul facut in Arad in 20.07.2009.

In urma RMN-ului mi s-a explicat ca solutia optima in cazul meu ar fi interventia chirurgicala si doar daca tumoarea nu v-a putea fi eliminata in totalitate se v-a plica cyberknife.

Eu i-am explicat profesorului ca mi-e frica de operatie si as dori sa aflu ce sanse sunt daca optez pentru cyberknife, avand in vedere ca stiam un caz similar din Romania cu dimensiune mai mare decat a mea care a optat pentru cyberknife.

Profesorul mi-a spus ca la dimensiunea pe care o am eu exista riscul sa-mi radieze putin din tesuturile din jurul tumorii.

Analizand cele doua variante pe care le aveam, am optat pentru cyberknife.

Am facut 5 sedinte a cate 1 h 30 min, dar dupa prima sedinta m-am simtit rau , in sensul ca aveam o masca pe fata care imi presa capul pe o suprafata dura.Dupa 30 minute simteam ca-mi explodeaza capul, ma durea ingrozitor, dar nu din cauza razelor ci din cauza faptului ca masca imi presa capul pentru a-l mentine fix in pozitia respectiva.

A doua sedinta a fost putin mai bine in sensul ca am solicitat o mica pauza la 30 de minute si la 1 h .

Am finalizat cele 5 sedinte de cyberknife, iar dupa ultima am discutat cu prof dr Kayihan Engine care mi-a dat cateva sfaturi si anume :

-sa urmez tratamenul prescris (dekort  pentru evitarea producerii edemului cerebral si lansor pentru protejarea stomacului )

-sa elimin sarea din alimentatia zilnica pe durata tratamentului

-sa consum cel putin 2 l apa / zi, sa evit carnea rosie ( porc si vita )

-sa evit efortul fizic

-sa ma fersc de lovituri in zona capului …etc

M-am intors in tara dupa 12 zile de stat in Turcia, am urmat tratamentul prescris timp de o luna, perioada in care am facut tot felul de reactii adverse ( aparitia unor bubite mici si rosii  pe spate burta si brate, balonare, retentie de apa).

In timpul tratamentului durerile la nivelul maxilarului au inceput sa scada treptat, iar dupa finalizarea tratamentului au reinceput sa apara din ce in ce mai tare devenind insuportabile.

Am luat legatura cu profesorul care mi-a recomandat sa continui inca 2 saptamani cu dekortul. Momentan sunt sub tratament si te tin la curent.