Dasanti’s Weblog – Viata, sentimente, informatie

ANDRA COSTACHE – povestea ei

.

Acesta este povestea Andrei Costache scrisa de ea pe 13 ianuarie 2008.

 Andra

Ma numesc Andra Costache si de scurt timp sunt medic rezident. In iulie 2007, in urma unui examen RMN am fost diagnosticata cu neurinom de acustic (sau schwannom vestibular).  

A fost o mare surpriza! Nu mi-ar fi trecut niciodata prin cap ca as putea avea asa ceva. Singurul simptom care m-a determinat sa fac investigatii a fost o hipoacuzie unilaterala (nu mai auzeam bine cu o ureche).  

De fapt in cartea mea de ORL scria ca „orice caz de hipoacuzie neurosenzoriala unilaterala trebuie investigat complet deoarece oricand este posibil sa aiba o patologie tumorala retrocohleara la origine”. In traducere: orice persoana la care apare o scadere a auzului la o singura ureche si este afectat nervul (ceea ce se poate vedea la o banala audiograma) poate sa aiba o tumora si trebuie sa se investigheze.  

Nu aveam habar la inceput care ar fi cea mai buna varianta de tratament sau la ce neurochirurg ar trebui sa merg.

Tatal meu (care este medic) a mers si a stat de vorba cu prof. Danaila, despre care primisem recomandari bune si pentru care mass-media romanesca avea numai cuvinte elogioase.  Tatal meu l-a intrebat unde ar fi bine sa merg, iar prof. Danaila a spus ca sunt o multime de neurochirurgi si pot sa ma operez la oricare dintre ei. A spus ca este o operatie laborioasa, dar parea increzator ca o poate duce la capat cu succes. Nu a spus nimic, insa despre riscurile acestei interventii, asa ca m-am internat la Institutul de Boli Cerebrovasculare din cadrul Spitalului Bagdasar.  

Numai ca, surpriza: am aflat din alta sursa ca ma expuneam la un risc de 90-95% de a ramane cu pareza de facial (jumatate de fata paralizata), risc mult mai mic daca interventia chirurgicala era efectuata in strainatate (unde exista dotarea tehnica necesara de monitorizare a nervului facial pe parcursul operatiei)!!! Asa ca am plecat din spital imediat. 

Nu pot sa-l acuz pe prof. Danaila ca nu are dotarea tehnica necesara, DAR MI SE PAREA NORMAL SA MI SE PREZINTE RISCURILE OPERATIEI SI SA MI SE SPUNA CE VARIANTE EXISTAU IN STRAINATATE!  

La varsta de nici 25 de ani, o pareza de facial nu este tocmai un lucru neglijabil, mai ales ca poate fi evitata! Asa ca au inceput din nou cautarile. Dupa 6 ani de medicina pot sa spun ca in medici nu aveam mare incredere, dar aveam in Dumnezeu incredere deplina! 

Aveam trei variante la dispozitie: una in Portland, Oregon,  una in Münster si una in Hannover. M-am rugat ca Dumnezeu sa ma conduca unde era cel mai bine si asa am ajuns in Hannover la prof. Madjid Samii. Dupa ce am ajuns in clinica am aflat de la alti pacienti si de la personalul de acolo ca profesorul Samii este poate cel mai bun din lume pe acest tip de operatie.   

Inca de când am pasit in INI, Hannover, contrastele fata de ce vazusem in Romania erau izbitoare: 

         este poate inutil sa vorbesc despre aspectele datorate discrepantelor de ordin economic, care sunt mai mult decat evidente; as mentiona totusi ca in Romania, in multe spitale (printre care si Institutul de Boli Cerebrovasculare, unde am fost internata vreo doua zile) nu exista lifturi, iar pacientii operati sunt transportati (si implicit zdruncinati) pe targi duse de cate doi brancardieri pe brate, ca pe vremea razboiului. In acelasi cadru temporal, dar intr-un spatiu socio-economic diferit, culmea: exista dispozitive speciale (incalzite chiar, nu cumva maria sa, pacientul sa aiba vreo perturbare a echilibrului termic pentru cateva secunde!) care trec pacientul (neoperat, inca zdravan din punct de vedere fizic) din pat pe masa de operatie fara sa fie necesara forta muschilor. De fapt brancardieri nici nu exista acolo! Oare ce-o fi mai scump: sa platesti o armata de brancardieri zi de zi sau sa cumperi echipament care sa-i inlocuiasca ?  

         la Institutul de Boli Cerebrovasculare am fost uimita sa vad cum dimineata, pe durata vizitei, insotitorii asteptau afara din spital (nici macar pe holurile spitalului, cum se practica de obicei in spitalele romanesti!) sa se finalizeze acest moment important al zilei… Insotitorii astia or fi asa o perturbare in desfasurarea normala a vizitei? Eu am vazut ca prof. Samii se impaca bine cu insotitorii! De fapt face vizita de fata cu ei.  

         In putinul timp cat am fost internata in Bucuresti am tras cu ochiul sa vad si eu cum arata un pacient operat la cap. Dar nu am vazut nici unul miscand pe holurile spitalului. Poate ca se ascundeau de mine! Acum, nu pot nici eu sa-mi neg subiectivismul inerent unei asfel de experiente…Nu am pretentia ca asta e adevarul absolut, dar asta am vazut eu, asta am simtit eu, asta am trait eu… Cert este faptul ca nici nu am intrat bine in clinica din Hannover si am fost foarte incurajata de faptul ca pacientii operati misunau pretutindeni! Bucuria cea mai mare am avut-o insa, cand am vazut ca pacientii operati aveau inca par pe cap si nu fusesera rasi decat in zona operatiei. Pentru mine cosmarul cel mai negru era sa-mi pierd parul, pe care-l asteptasem sa creasca ani intregi. Am observat ca in România, intre masurile de antisepsie, mare importanta are raderea parului de pe cap, ceea ce pentru mine insemna slutire (dar am inteles ca si legile din Romania considera ca raderea parului de pe cap, in cazul unei femei, si fara consimtamantul acesteia, ca fiind tot slutire). O alta masura profilactica romaneasca este reprezentata de limitarea pe cât posibil a accesului vizitatorilor (intr-un moment in care poate este cea mai mare nevoie de asa ceva!). In Hannover vizitatorii puteau veni oricand si in orice numar intre 8 dimineata si 10 seara. Dar am vazut ca acolo exista o alta regula: nimeni nu intra in sala de operatie fara masca pe gura si pe nas! Oare unde or fi mai frecvente infectiie intraspitalicesti, in Romania sau in Germania? 

         La internare, in Bucuresti mi s-au recoltat analize de sange. La mine venele nu sunt prea vizibile, asa ca a venit o asistenta blonda care s-a jucat cu acul prin mana mea fara vreun succes. Pana la urma tatal meu i-a spus sa ma lase si mi-a recoltat el. Evidentiez faptul ca nu ma aflam la un dispensar din nu stiu ce sat uitat de lume, ci ma aflam intr-un spital important (daca nu gresesc este chiar centru de excelenta), in care lucreaza oameni de elita ! La internare, in Germania mi s-au recoltat din nou analize de sange. Cand am vazut o asistenta foarte tanara si dupa parerea mea, fara prea multa experienta, indreptandu-se spre mine, deja imi puneam intrebari existentiale…Dar m-am inselat. Am descoperit ca asistentele excelau atât profesional, cât si prin comportament. Am uitat sa amintesc faptul ca acolo nu existau infirmiere si asistentele se ocupau in exclusivitate de ingrijirea pacientilor. Nu am vazut nicio asistenta vorbind altfel decat cu amabilitate si nu am surprins nici macar o privire care sa exprime altceva. 

Acestea sunt doar cateva din impresiile mele. In concluzie, diferenta cea mai frapanta mi se pare cea in atitudinea fata de pacient. Se pune mare accent pe pastrarea integritatii fizice si a confortului psihic, in timp ce la noi in tara exista alte standarde: important e sa ti se salveze viata, nu mai conteaza daca ramai slut, handicapat sau cu traume psihice. 

In sfarsit, pe 15 august 2007 a sosit si ziua operatiei, o zi in care sute de oameni cunoscuti sau necunoscuti s-au rugat pentru mine. Le sunt recunoscatoare tuturor si ii asigur ca rugaciunile lor au avut efect din plin. Dupa o interventie chirurgicala de 9 ore si jumatate m-am trezit cu fata perfect normala, fara sechele neurologice.  

M-am recuperat foarte repede. Am stat in terapie intensiva mai putin de 24 de ore, in timp ce majoritatea pacientilor zabovesc pe-acolo doua zile sau chiar mai mult. Faceam progrese mari de la o zi la alta. Sunt convinsa ca la acesta evolutie care mie mi s-a parut spectaculoasa, a contribuit si faptul ca am incercat sa traiesc cat mai sanatos (nu am mancat carne niciodata in viata mea si de vreo doi ani nu mai mananc niciun aliment de origine animala, cum ar fi lapte, brânza, oua). La doua saptamâni dupa operatie m-am intors acasa.  

Dupa inca vreo doua saptamani am avut examenul de licenta si dupa inca vreo doua luni am avut examenul de rezidentiat, pe care l-am luat, ce-i drept, cu un punctaj mizer. 

Dupa tot ce a fost, ma simt la fel ca inainte, nu am nici un fel de interdictie sau de limitare. A trecut totul ca un vis si deja am inceput sa uit. De fapt nici nu imi pare rau ca am trecut pe aici. Am avut multe de invatat si cred ca am mai crescut un pic.

Viata imi sta inainte cu farmecul si provocarile ei si pot spune ca acum stiu sa ma bucur mai mult de ea. Ca tot a venit vorba de provocari, in iarna asta am luat pentru prima data lectii de ski (la 4 luni si jumatate de la operatie) ! 

In concluzie, cred ca ar fi bine sa impartasesc lucrurile pe care le stiu acum despre neurinomul de acustic: 

         neurinomul de acustic este o tumora benigna, adica nu este cancer.

         Se spune in general ca are cauze necunoscute, insa am gasit si articole care vorbesc despre telefoanele mobile si se sprijina pe studii epidemiologice. Cert este ca firmele de telefonie mobila nu au nici cel mai mic interes ca aceste lucruri sa se afle si este de la sine inteles ca vor face presiuni sa ascunda acest lucru.  

In trecut, neurinomul de acustic era o tumora rara si aprea intre 40 si 60 de ani. Acum este mult mai frecvent si apare la tineri. Pentru mine, asta este inca un argument sa consider telefoanele mobile responsabile de aceasta boala. 

Coincidenta sau nu: atat eu cat si alte persoane tinere cu acelasi diagnostic am vorbit la telefonul mobil foarte mult. De exemplu, eu am vorbit si trei ore odata. 

Ca urmare, eu nu mai vorbesc la telefonul mobil decat cu hands-free cu fir si nu as sfatui pe nimeni sa faca altfel. Ideal ar fi sa nu-l mai folosesc deloc, dar de multe ori este util… 

Chiar mai daunatoare decat telefoanele mobile sunt telefoanele fixe cordless deoarece emit o cantitate mai mare de radiatii. 

         simptomatologia poate fi saraca. Cele ma frecvente simptome sunt diminuarea treptata pana la pierdere a auzului si tulburarile de echilibru. 

         Diagnosticul se pune imagistic, cel mai indicat fiind RMN-ul.  

         referitor la tratament, stiu ca se poate face microchirurgical, cu gamma-knife sau cu alt fel de radiatii sau combinat. Tratamentul cu radiatii nu este deloc lipsit de complicatii si consider ca este un risc mult prea mare sa iti expui creierul la asa ceva. Este un organ mult prea important si poate cel mai putin cunoscut de catre stiinta si daca mai ai nevoie de el pe termen lung, e bine sa-l feresti pe cat posibil de iradiere. 

         In ce priveste tratamentul microneurochirurgical, acesta este grevat cel mai frecvent de doua complicatii: pareza de facial si pierderea auzului pe partea cu neurinomul. Pentru a evita aceste complicatii  sunt importante doua lucruri: dotarea tehnica (monitorizarea nervului facial si auditiv) si experienta neurochirurgului. Dotarea tehnica exista aproape oriunde in lumea civilizata. Ceea ce face diferenta este experienta neurochirurgului. In ceea ce-l priveste pe profesorul Madjid Samii, in afara de tehnica de ultima ora, detine o experienta de peste 4000 de asemenea operatii si evident ca trebuie sa fie vorba si de un talent innascut. Aceste lucruri cumulate il fac de neegalat. A efectuat mai multe studii pe cazurile tratate de el si concluzia la care a ajuns este ca singurul lucru care se mai poate imbunatati este indemanarea chirurgului. In cazul lui, la varsta de 70 de ani pe care ii are, inca nu a ajuns la un platou. Rezultatele au fost din ce in ce mai bune, chiar daca dimensiunea tumorilor a crescut. Acest lucru mi se pare extraordinar! In fond, cand te dai pe mana lui, beneficiezi de o experienta pe care si-a castigat-o intr-o viata de om. 

         Riscul de recidiva dupa operatie este de 1%. In cazul chirurgilor mai neexperimentati, riscul este mai mare. 

         Cu ajutorul lui Dumnezeu, in centre specializate, operatia este un succes. Dupa o asemenea interventie chirurgicala, viata poate reveni la normal fara  urmari nedorite.

Cateva poze la doua saptamani dupa operatie in Hanovra gasiti mai jos:   

 Andra si Prof Samii   Andra in fata clinicii din Hanovra

43 comentarii »

  1. deacord cu tine,si eu student la medicina…cunosc bine sistemul si parintii mei lucrand in el…
    unele din pretentiile pe care le ridici sunt totusi putin nerealiste…desi ti le impartasesc
    si eu as prefera liftul scarilor,sau echipamentul…
    mai mult as prefera deschiderea medicilor din occident si printre medicii nostri si atentia oferita comoditatii si linistii pacientului
    dar exemplul cu asistenta e destul de subiectiv…nu crezi?
    iar cand spitalele noastre sunt in sine caverne pline de germeni ce ar insemna preumblarea vizitatorilor pe acolo?nu cred ca toti cei ce i-ai intalnit pe holurile clinicii din hanovra aratau ca cei din ferentari veniti in vizita la fecior!
    pentru ca nch-ul e iubirea mea,iti spun sigur ca in romania in orice locatie din tara se opereaza la tehnica de anii 70-80!!!!si aici nu e vina vre-unui sef de sectie ingust ce nu vrea sa invete mai mult ci a unui intreg sistem ce nu promoveaza calitatea si actualitatea ci interesul unora si altora sa se imbogateasca!
    pacat pentru ca ne jucam cu sanatatea unor oameni!!!!
    si eu visez tare la medicina de top in romania,fiindca fac faculta asta pentru ca doresc sa fac bine,nu doar sa devin un spagar bun de pus pe sticla OTV-ului
    ma bucur tare ca esti bine! si ca experienta asta ti-a mai deschi ochii despre cum ar trebui sa fie un medic,despre cum ar trebui sa fie o clinica si sa dea Domnu sa ajungem si noi sa oferim acele servicii oamenilor de langa noi
    ca sa nu vorbim de recunostinta ce ne va fi oferita !:)

    Comentariu de andrei — 13 Ianuarie, 2008 @ 11:20 pm | Răspunde

  2. inca o observatie!! inca o data nu ridic in slavi sistemul romanesc,ma scarbeste zilnic!dar cati romani au posibilitatea financiara sa se trateze afara?

    Comentariu de andrei — 14 Ianuarie, 2008 @ 6:10 pm | Răspunde

  3. @Andrei – Se pare ca nu esti la curent ca de la 1 ianuarie 2007 suntem cu totii cetateni UE. Acest fapt ne da dreptul sa putem fi tratati in oricare alt spital din UE (cel putin asa functioneaza legea pt celelalte tari). Sa-ti dau un exemplu: un pacient din Cipru poate alege pentru o operatie deapendicita un spital din Germania. Casele de asigurare se deconteaza reciproc. La noi se deconteaza numai operatiile care nu se pot face in RO.

    O porcarie… 3 intrebari:

    1)De ce as alege sa ma operez intr-un sistem medical ineficient daca statutul de cetatean UE mi-o permite sa ma operez afara?

    2) De ce cotizez la CAS daca sistemul este ineficient. Mai bine pun banii astia deoparte si am banii sa ma operez afara?

    3) Ce s-ar intampla daca populatia ar incepe sa refuze sa cotizeze la CAS pentru ca nu este obligatoriu sa cotizezi…?

    Comentariu de dasanti — 14 Ianuarie, 2008 @ 6:56 pm | Răspunde

  4. Andrei, eu cred ca resemnarea in fata sistemului, precum ciobanul mioritic in fata mortii nu este deloc o solutie.Parerea mea este ca a da vina pe sistem implica si o fuga de responsabilitate. Cand spui sistem, te referi la ceva destul de impersonal. De fapt, sistemul asta este format si el din indivizi ca mine si ca tine. Nu o sa se intample niciodata o minune care sa schimbe acest sistem dintr-o data. Insa, fiind vorba de oameni si implicit de influenta, eu cred ca ici si colo, niste persoane considerate de unii ca fiind idealiste si „nerealiste” pot aduce niste schimbari, care pot parea mici la inceput, dar care in timp vor avea impact!
    In ce priveste aspectul financiar al problemei, eu nu am avut niciun ban pentru acesta interventie chirurgicala, insa am fost ajutata de colegi, cunostinte si chiar de oameni pe care nu ii cunosc si carora le sunt recunoscatoare. In prezent, mai am inca o datorie de aproximativ 10 000 de euro.
    Eram insa, dispusa sa imi vand si casa, daca nu faceam rost de bani! Banii se mai pot recupera, insa cu sanatatea lucrurile stau altfel si cred ca pastrarea ei merita orice efort!
    Nu neg faptul ca exista multe persoane carora le-ar fi greu sa faca un asemenea efort financiar, insa exista si sponsori si va mai exista sper o asociatie non-profit care sa sprijine aceste cazuri. Dar sunt convinsa ca exista si destui pentru care problema cea mai mare nu o reprezinta costul, ci informatia!

    Comentariu de Andra Costache — 14 Ianuarie, 2008 @ 7:00 pm | Răspunde

  5. Dreptate iti dau!nu ma ascund in spatele neputintei unui minister sau al unui sistem…pt ca mediciide la noi nu sunt deschisi la comunicare sau nu trateaza cu cel mai mare respect pacientii…
    dar eu nu cred in existenta medicilor rau voitori….putem schimba ceva in modul in care tu si eu tratam pacientii…dar niciodata nu vom putea avea aparatuta vestului cu banii estului si cu managementul sanital al nostru!!!eu asta vreau sa atraga atentia a nu se arunca noroi in niste oameni ce opereaza cu aparatura de anii 80 si totusi o fac bine!in conditii mizere,si totusi au rezultate.si aici nu e vina mea sau a ta!!!oricat as vrea sa fac altceva! ca drept nu comunicam bine sau ca multi suntem atat de mandri incat nu recunoastem ca se poate mai bine in alta parte…tu inca esti printre binecuvantatii Domnului!
    si da comunicare chair in conditiile unei aparaturi de 80 se poatre face mai bine.iar pacientii sunt liberi sa aleaga!

    Comentariu de andrei — 14 Ianuarie, 2008 @ 8:30 pm | Răspunde

  6. A, si am uitat sa mai spun ceva referitor la pacientii din Ferentari, pe care i-ai mentionat: cred ca ar trebui sa aiba si ei dreptul ca in momentele cele mai dificile din viata lor sa se bucure de sprijinul persoanelor apropiate. Sunt si ei oameni, deci sufera si ei si se bucura si ei, indiferent de statutul socio-economic pe care il au… Oamenii din societatea noastra tind sa-si trateze mai bine animalele de companie decat semenii! Se descurca foarte bine sa faca curat dupa un caine sau o pisica, insa un om amarat li se pare mult prea respingator.
    Cat despre subiectivism, l-am amintit ca fiind prezent in povestea mea, ca in viata oricui si cred ca o persoana cu discernamant nu intelege mai mult decat este cazul.

    Comentariu de Andra Costache — 14 Ianuarie, 2008 @ 8:39 pm | Răspunde

  7. cat despre prietenul dasanti…sunt la curent cu asta,simt pe pielea mea!!!mi se cer norme europene cu personal si aparatura si mentalitate romanesca!!!
    intrebarile tale sunt copilaresti…..
    cum ai chair spus-o
    1.se deconteaza doar ce nu se poate face in tara
    2.daca ai putea prevedea boala si ai sti cand ai nevoie te rog pune bani deoparte,iar cand din salariul romanesc o sa strangi bani pt 10 zile de spitalizare in elvetia mergi….
    3.pt ca este obigatorie cotizare in sistemul de stat,l-am mostenit de la altii mai vechi decat mine sau tine…pana la un sistem privat functionabil mai dureaza…sper din tot sufletul sa-l prind si eu!nu doar ca sa ma tratez ci si ca sa pot ajuta pe altii!
    NU vreau sa facem polemica asa ca inchei aici observatiile mele,nu consider parerea mea cea mai buna,sunt supus greselii!
    ma rog Domnului sa ma conduca spre a fi un medic adevarat!si oameni ca tine sau mine sa facem o diferenta dar fara sa strigam ca e mai bine dincolo,e un nonsens,normal ca e,ei fac asta de catrva sute de ani,noi ne chinuim de ceteva zeci…si o sa ne mai chinuim,pt ca vrei sau nu sunt altii mai sus de puterea mea sau a ta!!!

    Comentariu de andrei — 14 Ianuarie, 2008 @ 8:39 pm | Răspunde

  8. In cazul meu sunt sigura ca nu este vorba de rea vointa din partea medicilor! Sunt lucruri mai marunte si poate nu intentionate, insa datorita acestora am fost la un pas sa fiu desfigurata! Asta nu mi se pare un lucru neinsemnat.
    Si daca, in general, nu crezi in existenta medicilor rau voitori, o sa te razgandesti tu dupa mai multi ani de mers prin spitale. Este trist, dar adevarat. Nu sunt multi, dar sunt periculosi.
    In acelasi timp pot spune ca am vazut si medici foarte buni (nu multi, dar exista si asa ceva).
    Si ca dovada ca se poate mai bine si nu cu banii occidentului, sunt pacientii din ce in ce mai numerosi care merg sa se trateze in Ungaria!
    Si intentia nu este sa arunc cu noroi in cineva, asta nu mi-ar folosi la nimic. Nu cred ca este un lucru rau sa impartasesc lucrurile pe care le-am trait si le cunosc. Mie mi-a fost greu sa fac rost de toate informatiile si asa cred ca macar ii pot ajuta pe unii care au nevoie de ele. Cred ca o persoana care e diagnosticata cu asa ceva este icurajata de faptul ca altii au scapat teferi. Dar trebuie sa stie de ce sa se fereasca si ce sa caute.

    Comentariu de Andra Costache — 14 Ianuarie, 2008 @ 9:08 pm | Răspunde

  9. @Andrei – „Prietenul” Dasanti se intreaba de ce ar simti cineva nevoia sa se laude ca face treaba cu aparatura din 80? De ce nu va vad eu pe voi medicii astia exceptionali facand o manifestatie in fata ministerului cu lozinci de genul: „Vrem aparatura!”, „Nu ne vindem tara!”, „Nu mai vrem spaga!” s.a.m.d.

    Daca tu crezi ca sunt copilarii, iar prin tonul pe care il folosesti te diferentiezi de „medicii” carora iti este prea greu sa le ajungi la varful nasului, sa stii ca te inseli.

    Ori ai postat acest comentariu in dorul lelii, doar ca sa ai o parere in contradictoriu, ori mie-mi miroase a „bazz”; da din maini ca poate fuge musca (cu toate ca ma indoiesc sa faci parte din categoria „medic doar pe hartie”)

    Nu ii mai apara pe cei incompetenti pentru ca sunt sigur ca si in spitalul tau ii vezi pe hol si nu iti prinde bine ca lucrezi langa acesti oameni. Sunt copii de bani gata de medici din tata in fiu care distrug vieti, care intra cu alcoolemie in sala de operatie si care uita sa puna un diagnostic corect.

    Si daca ma provoci am sa aduc pe site-ul acesta toate „ororile” suferite de pacienti ca sa vedem ce mai ai de spus!

    Nu imi tine prelegeri despre cotizatia la CAS. De ce i-as plati salariul unui ministru, director de spital, medic, asistent, infirmiera daca acestia nu isi fac treaba? De ce directorul spitalului nu prefera sa ii dea afara decat sa ii tina sub aripa? De ce simtiti voi medicii nevoia mai mereu sa dati vina pe un sistem DIN CARE FACETI PARTE? Sunteti vreun PILAT DIN PONT care prin aceasta afirmatie va spalati pe maini de sange? Sunteti la fel de vinovati cu totii! Un om care accepta o situatie si nu face nimic este complice (verifica in codul penal)!

    O alta intrebare pe care ti-o pun: Tu ce ai fi facut in locul meu? Ai fi preferat microscopul din 80 si „parfumul” din sala de operatie „made in Romania” sau ai fi cautat o solutie afara?

    Eu stii ce cred ca unii dintre voi au facut juramantul IPOCRIZIEI si nu al lui HIPOCRATE!

    Semnat: prietenul dasanti
    un pic nervos datorita unor fire care ii stau in gura, tot in urma „maiestriei” unui medic cu state vechi in aceasta meserie)

    Comentariu de dasanti — 14 Ianuarie, 2008 @ 9:59 pm | Răspunde

  10. nu sustin nici un caz ca ar fi rau demersul tau ,e chiar laudabil…intentia mea era doar de a cauta si o explicatie diferentelor enorme.
    andra stau de 20 de ani in spital…am petrecut mai multe nopti de rev acolo decat in alta parte…
    da nu asta e ideea!nu vorbesc despre prostia crasa si despre toate uscaturile medicale romanesti…
    vorbesc despre oamenii care,poate ca tine,tatal tau ,ai mei,eu vor sa faca bine oamenilor…cu ce este nu cu ce nu!!!
    am facut o statistica asa de dragul ei!!!45 de cazuri de tumori cerebrale complicate s-au operat in 2007 in clinica un de bat si eu coridoarele 4 au decedat 1 este cu deficit motor considerabil dar 40 de revelion petreceau…..
    cat despre resemnare..alt caz din aceeasi clinica unde zace de 2 ani singurul aparat de stereotaxie din romania s-au ingropat in el undeva la 200mii de euro….frumos si din 8 medici 6 stiu sa-l si foloseasca,seful clinicii este chair profesor al scolii europene de neurochirurgie…dar c acest aparat s asi lucreze este nevoie de o masa speciala…de numa 15-20 mii de euro care de atunci asteapta s afi ecumparata..iar un domn de la minister spune da deja ati primit 200 de mii ce mai vreiti si inca alti 20

    Comentariu de andrei — 14 Ianuarie, 2008 @ 10:46 pm | Răspunde

  11. andra…solutii privind banii nu sunt atat de clare si generoase cum lasai tu sa se lase mai sus: „insa exista si sponsori si va mai exista sper o asociatie non-profit care sa sprijine aceste cazuri”
    toata media e saturata de cereri de genul asta…si se aduna bani pt cativa care au norocul sa ajunga in centrul atentiei. pt CATIVA.
    n-am ales medicina ca profesie. sa nu va simtiti ofensati (si sper ca lasati de-o parte aerul de agresivitate hrrr) dar cred ca daca „sponsorii” si fundatiile s-ar axa de exemplu pe pregatirea unor specialisti, pe investitii in aparatura si nu in cazuri singulare (care beneficiaza de publicitate): se salveaza un copil de leucemie. insa la urmatorul caz totul o ia de la capat. la fel de complicat, la fel de lent, poate cu mai putin entuziasm si doar durerea parintilor aceeasi atunci poate ca lucrurile ar sta altfel. si ar sta in Romania.

    Comentariu de reddeep — 14 Ianuarie, 2008 @ 11:08 pm | Răspunde

  12. @andrei – vino cu mine pe toate posturile sa strigam ce ai scris mai sus. Poate ca este nevoie de talente combinate ca sa ne facem auziti. Iti scriu maine un email.

    Si tata e medic si si-a dedicat 40 de ani din viata sa ajute oamenii, oameni care il iubesc.

    Voi face PR pozitiv pt medicii buni si PR negativ pentru aia nebuni.

    Comentariu de Dasanti — 15 Ianuarie, 2008 @ 12:06 am | Răspunde

  13. parca sunam a oameni…

    Comentariu de andrei — 15 Ianuarie, 2008 @ 12:23 am | Răspunde

  14. @reddeep – Ca nu e usor sa strangi banii necesari intr-o astfel de situatie stiu si eu, ca nici eu nu am incheiat inca socotelile. Dar nu este nici pe departe imposibil. Si ca a venit din nou vorba de sponsorizari, nu demult a fost data o lege, conform careia firmele pot acorda sponsorizari din impozit (2%). Pe acest blog poti sa gasesti mai multe informatii daca te intereseaza. Oricum sunt destule firme in orice judet din tara asta, si daca te duci din firma in firma, ai sanse de succes. In parte am folosit si eu aceasta metoda.
    Si in acelasi mod cred ca poti face rost de bani daca esti o tanara speranta a medicinei romanesti si vrei sa te specializezi in strainatate si sa te mai si intorci de unde ai plecat (asta e cam greu) sau daca esti sef de sectie si vrei sa-ti dotezi spitalul in care lucrezi. In plus, in occident aparatura si mobilierul se schimba foarte des si daca chiar esti interesat poti sa faci rost de echipament la mana a doua (gratis).
    NU vreau sa spun ca este usor, ci ca solutii mai exista si daca stam cu mainile in san si ne lamentam ca nu avem bani, ca e prost sistemul si asa mai departe nu o sa ne pice nimic de nicaieri. Este vorba de atitudine aici…

    Comentariu de Andra Costache — 15 Ianuarie, 2008 @ 8:54 am | Răspunde

  15. Buna Andra, ma bucur tare mult ca esti bine!
    Am avut recent un curs in care s-a discutat despre eventualul potential cancerigen al telefonului mobil si ni s-au prezentat mai multe studii in care a fost demonstrat ca mobilul nu e cancerigen. Cel mai relevant mi s-a parut un studiu din Danemarca, facut pe 420.000 de oameni care foloseau mobilul pana la 21 de ani.(Aici gasesti articolul: http://jnci.oxfordjournals.org/cgi/content/abstract/98/23/1707). Nu sustin ca asta e adevarul absolut, dar nu as incrimina mobilul neaparat…sunt o gramada de alti factori poate mai importanti(cum ar fi, de exemplu, factorii genetici).
    Cat despre viitorul medicinei romanesti, ma bucur ca mai exista oameni cu elan care vor sa imbunatateasca lucrurile!Va fi insa greu, nu atat pentru faptul ca nu exista idei, resurse, posibilitati, ci pentru ca nu te lasa ceilalti, pentru ca trebuie sa lupti cu toata reteaua de „fii si fiice” situati in pozitii de varf sau cu toti cei lacomi si nesatui (tot capeteniile noastre ilustre) care dau si iau spagi pentru orice, sunt lipsiti de orice bun simt si de orice scrupule si care (majoritatea) nu sunt prinsi si nu suporta nici un fel de consecinte…Am si eu o mama medic care a luptat si lupta in continuare cu sistemul si cu cei de sus, care e super ambitioasa si a facut bine cu gramada si care plateste zi de zi cu sanatatea din ce in ce mai subreda(ca sa nu zic cu un picior in groapa)…
    Felicitari tuturor celor care au contribuit la crearea acestui blog!E important sa existe grupuri de genul asta, sper sa apara si pentru alte boli site-uri asemanatoare si grupuri!

    Comentariu de veronica — 16 Ianuarie, 2008 @ 10:55 pm | Răspunde

  16. @Veronica – Sa stii ca nu v-au prezentat ce trebuie. Riscul creste dupa ce folosesti mai mult de 10 ani telefonul mobil. Au cosntatat ca nu sunt riscuri pana in 10 ani de folosinta.

    Parerile vor fi mereu impartite, producatorii vor sa vanda, medicii sa trateze samd… Cautati pe google si veti gasi o enciclopedie de exemple. Eu sunt de o singura parere: TOT CE ESTE IN EXCESS ITI FACE RAU… INCLUSIV TELEFONUL MOBIL!

    Ma bucur ca esti alaturi de noi!

    Comentariu de dasanti — 16 Ianuarie, 2008 @ 11:16 pm | Răspunde

  17. @dasanti : Cursul e in cadrul facultatii de medicina din Essen, nu cred ca au avut vreun motiv sa dezinformeze studentii(viitori medici). Nu sustin ca telefonul mobil e lipsit de orice efecte asupra sanatatii, nici nu propovaduiesc de nici un fel telefonia mobila, ci doar cred ca e putin exagerat sa il trecem pe lista cancerigenilor, mai ales ca tehnologia evolueaza si valoarea SAR la aparatele moderne este foarte mica. Sunt o gramada de factori care contribuie la aparitia tumorilor si mi se pare nedrept sa fie pus la zid mobilul si sa se diminueze rolul celorlalti(care sunt clar dovediti si trecuti pe lista cancerigenilor, cum ar fi fumatul-chiar si cel pasiv, nitrozaminele si alte multe substante chimice pe care le respiram si ingeram zilnic).

    La capitulul excese sunt perfect de acord cu tine. E clar ca o viata echilibrata iti sporeste gradul de sanatate.

    Site-urile si grupurile de genul acesta sunt un semn ca incep sa se schimbe lucrurile in Romania inspre bine, sa evolueze, iar asta ma bucura tare mult si imi reduce gustul amar lasat de tot sistemul medical romanesc.

    Comentariu de veronica — 17 Ianuarie, 2008 @ 12:57 am | Răspunde

  18. @Veronica – La Essen invata cativa buni prieteni. Am sa fac rost de studiu si am sa-l public aici. Este vorba de un studiu facut in mai multe tari de catre aceiasi asociatie legata de operatori si producatori de telefonie. EU NU ZIC CA ESTE UN FACTOR CANCERIGEN. Dar eu cred ca influenteaza cresterea unui neurinom acustic. Varsta patologica scade la cei care vorbesc mult la telefon si pe urechea respectiva. Logica ta ce iti spune? Eu lucrez in PR si stiu ce presupune un studiu. Cand sunt miliarde de euro la mijloc si in joc… nu iti poti permite sa nu ai publicul de partea ta. Eu 3 ani de zile am facut PR pt telefoane mobile. Ii vedeam pe retaileri cu casti cu fir si ma intrebam daca or stii ei ceva… Poate ca se va dovedi la un moment dat care este adevarul adevarat. Pana atunci eu merg cu handsfree cu fir si pe difuzor.

    Comentariu de dasanti — 17 Ianuarie, 2008 @ 8:47 am | Răspunde

  19. @Veronica – Dr. Sam Milham, epidemiolog si pionier in studierea efectelor radiatiilor electromagnetice asupra oamenilor spune ca, de obicei, sunt necesari 20 de ani si chiar mai mult pentru ca o tumora solida sa se dezvolte si este de-a dreptul uimit ca efectele folosirii telefoanelor mobile au aparut atat de repede. El afirma ca acesta este doar varful unui iceberg si ca majoritatea urmarilor vor fi evidente abia la 25 de ani postexpunere. Aceasta informatie am gasit-o intr-un articol interesant pe care ti-l recomand: http://www.tinnitusformula.com/infocenter/articles/conditions/cellphone.aspx

    Deci, utilizarea telefoanelor mobile este departe de a avea vechimea necesara pentru a-i evalua efectele pe deplin, iar existenta precoce, chiar si in numar mic, a studiilor care demonstreaza corelatii cu tumorile cerebrale reprezinta un mare semnal de alarma! Ai doua posibilitati: fie sa consideri aceste studii insuficiente si sa le ignori pana cand vor aparea mai mule si mai convingatoare (dar pentru unii o sa fie prea tarziu sa mai faca ceva), fie sa le accepti si sa-ti iei unele masuri de protectie. Aici ai linkuri pentru doua dintre aceste studii: http://oem.bmj.com/cgi/content/full/64/9/626 si http://diss.kib.ki.se/2004/91-7140-096-6/

    Si sa ne gandim oare ce ar face o firma puternica de telefoane mobile cand apar studii in defavoarea ei? Simplu: face si ea studii din care sa obtina ceea ce doreste si le da publicitatii. Ar mai fi o problema: studiile trebuie sa fie convingatoare. Dar asta se poate rezolva: se foloseste de nume sonore de profesori si de universitati. Crezi ca e greu? Aici nu e vorba de o amarata de spaga de la pacienti, ci de sume enorme care nu te lasa rece, indiferent de cat de bine te situezi economic… Ca sa rezisti la asa ispita trebuie sa ai niste resorturi interioare mult prea puternice si asa ceva e rar oriunde in lume, nu numai in Romania.

    Si sa revenim la firmele de telefoane mobile: la un moment dat nu vor mai putea nega efectele negative ale produselor pe care le comercializeaza si cred ca sunt foarte constienti de asta! Dar important e sa amane cat mai mult posibil acel moment. Cu cat e mai departe in timp, cu atat profiturile nu le sunt amenintate. Pana atunci ei isi vand produsele, neurochirurgii opereaza si nici una din aceste doua categorii nu are de suferit, ci doar viitorii pacienti care sunt manipulati cu atata usurinta…

    Comentariu de Andra Costache — 17 Ianuarie, 2008 @ 11:52 am | Răspunde

  20. Buna Andra, ma bucur din tot sufletul ca esti asa de bine. Si eu am fost operata la Hannovra la INI si sunt bine, pe cand in tara nimeni nu mi-a dat nici o sansa, chiar si in alte tari era pericolul sa raman cu sechele ptr ca tumoare mea era intr-un loc foarte periculos de operat ,dar Dumnezeu m-a ajutat si doctorii au reusit sa imi scoata toata tumoarea,A fost un astrocitom( o tumoare benigna gliala a nevraxului, adica o tumoare benigna situata pe/in tesutul de sustinere a sistemului nervos central) care ma chinuit cumplit de tot cateva luni de zile, dar Dumnezeu m-a ajutat ca si pe tine sa ajung unde trebuia, la INI.
    Sa dea Dumnezeu ca toti cu astfel de probleme sa poata sa fie operati la Hannovra la ini pentru ca acolo se fac minuni.
    Te pup si multa , multa sanatate!

    Comentariu de samu anca — 21 Ianuarie, 2008 @ 7:28 pm | Răspunde

  21. Ma adresez „amicului Andrei” de pe blogul lui Andra Costache, sant o „amica a amicului dasanti” si sper o viitoare „amica a lui Andra”, si doresc sa te informez de urmatoarele:
    Andra ai 100% dreptate, ai cugetul drept, inima viteaza, si curajul sa denunti (ba inca si cu delicatete) ceeace orice fiinta morala are datoria sa denunte. A nu denunta strambatatea este a colabora cu ea. Orice cadru medical are obligatia legala de a informa fiecare pacient in mod meticulos, precis, detaliat, cu mare respect si cu mare atentie si talent psihologic, inainte, in timpul, si dupa orice interventie/tratamentul/operatie asupra pacientului, conform regulamentelor europeene dar si internationale referitoare la Drepturile Pacientilor, printre care evident dreptul de informare si faimosul Consimtamant Informat al Pacietului, care e altceva decat acele Desclaimers prin care pacientul il exonereaza pe doctor de orice raspundere morala si profesionala in cazul in care tratamentul/operatia are rezultate proaste. Cu atat mai mult un faimos Prof Danaila care daca e atat de faimos trebuie sa dea exemplu generatiilor tinere. „amicul Andrei” a auzit poate de „Leadership by Example”?!
    Despre banii donati prin intermediul acestui blog de oameni (in majoritate tineri) cu inima buna ca painea calda, ptr a permite unui alt tinar sa nu ramana handicapat, pocit, nefericit, MARE NOROC ca exista inca atatia oameni cu suflet bun si generos in Romania.
    „amice Andrei”, informeaza-ma si pe mine, se mai dau bacsisuri in plicuri discrete doctorilor din Romania? si ce spui de cazul Emil Popescu (comentariu 151) om pe care doctorii l-au adus la sapa de lemn dar nu la vindecare? si de ce doctorii mari somitati, mici somitati, sau chiar si cei nesomitati, nu se revolta si nu manifesteaza impotriva acelor alti adulti care in functii politice si de conducere in domeniul Asigurarilor medicale si sociale in Romania, refuza sa aplice Formularul 112 si sa utilizeze fondurile monetare de ajutor primite de la Europa ptr astfel de cazuri, si prefera sa vada pe tinerii romani pociti si handicapati pe viata decat sa plateasca ca sa-i salveze? (sau poate aceste fonduri monetare cad din greseala in alte buzunare obscure?)
    Despre „aparatura din 80”, „amice Andrei” ma tem ca nu se va schimba daca „poporul” nu isi educa „sefii de stat”, caci nu „pica para malaiatza…… „. Conceptul de „Liberté, Egalité, Fraternité” in Franta care a fost graunta din care a crescut legislatia „Drepturilor Omului” nu le-a cazut in gura francezilor gratis, au trebuit sa se revolte, sa coboare la Bastilia, si apoi sa continue sa se revolte inca si inca si inca si inca pentru a face ca egalitatea in drepturi sa devina o realitate, sa continue sa ramana o realitate, sa se mentina, sa evolueze. Si in ziua de azi francezii sant poporul care cel mai des iese in strada sa manifesteze in comparatie cu toate celelalte popoare europeene. Ca nu cumva sa te induc in eroare „amice Andrei” tin sa precizez ca nu locuiesc in Franta si nu am cetatenie franceza” As mai vrea sa-ti spun „amice Andrei” pe foarte pe scurt (caci povestea e foarte lunga), ca intr-un trecut mai indepartat, am fost data afara de la spitalul Elias unde o adusesem pe mama mea cu un cancer grav pe motivul ca nu o pot decat inscrie in nu stiu cate luni de zile pe o lista de asteptare deoarece nu exista decat un singur aparat de telecobalterapie in Bucuresti (la Elias) si inca unul la Cluj (2 aparate pe toata tara). Am facut sitting-strike in spital in ciuda tuturor amenintarilor, am repetat strigand, am repetat plangand, am repetat soptind, am repetat urland fara sa ma las infricosata de toata armata stransa in jurul meu, de toate amenintarile ca cheama militia sau ca ma aresteaza, etc etc, am repetat AD NAUSEAM „ca sant toti niste criminali, ca sa ma scuteasca cu „santeti in spitalul partidului comunist”, ca sant niste lasi care nu merita titlul de doctor daca stau in spitalul lor si conduc pacientii abulici de spaima si carora li se citeste spaima in ochi, afara, in loc sa se duca cu totii si sant gata sa vin cu ei si sa aduc si pe toti pacientii respinsi cu mine, sa manifesteze si sa manifestam in fata sediului comitetului central, ptr ca nemernicii si acolitii lor care duceau tara de rapa sa cumpere atatea aparate de telecobalterapie cat e necesar ptr a trata toti pacientii. Deci „amicule Andrei”, tu de ce nu faci la fel ca mine, mai ales ca acum Romania e in Europa, si nu mai e teroarea securista si comunista cu care a trebuit sa ma bat eu pe viata si pe moarte.
    Si tot „amicului Andrei”, te mai informez ca cei din Ferentari, ba chiar si cei mai jos decat ei pana la ultimii handicapati mintali sau analfabeti, AU ACELEASI DREPTURI CA SI TINE SI TATAL TAU MEDIC SI EL. Te sfatuiesc aproape cu compasiune sa recitesti La Charte / La Convention des Droits de l’Homme caci comentariul tau este atat de discriminatoriu si rasial ca reprezinta un „criminal act punishable by law”, iar toate legislatiile tarilor care au preferat sa lupte ca sa se civileze nu sa stea cu capul intre urechi si fundul pe camasa indobitocindu-se in asteptarea „parei malaiete” din introducere, prin legislatiile respective pe care le-au instaurat sant foarte ferme in ceeace priveste discriminarile si rasismul si aceasta in scopul de a educa societatea actuala si ptr a avea toate instrumentele legale cu care sa impiedice ca noi „veleitati hitleriste” sa nu isi refaca aparitia si ca ororile trecutului sa nu se mai repete.

    Comentariu de ileana dana — 26 Ianuarie, 2008 @ 7:41 pm | Răspunde

  22. sunt o mama disperata!
    am o fetita de 11 ani si luni diagnosticata cu chist ventricolul 4(lichidian) dar destul de mare 2.2cm/35cm cu siringomielie cervicala i toracala dar fara deficite neurologice in prezent.A fost operata la Bagdasar ,de catre dr.Iliescu si s-a practicat craniotomie cu laminectomie C1,C2 pe 8 nov.2007(inainte de opeatie avea tulburari de deglutitie pe lichide si tlburari de vorbire si tulburari de echilibru.Acum nu mai are nimic dar..are acel chist in fosa,ventricolul 4 pe de care nu vrea nimeni sa se atinga in Rominia ptca e riscant
    Ce sa fac eu sa astept sa intervina deficite neurologice ireversibile sau sa gasesc alte solutii?TE rog da-mi un saft!Sunt asistent medcal..poate ca reusesc sa inteleg ai multe..multumesc!

    Comentariu de ioana — 4 Februarie, 2008 @ 5:53 pm | Răspunde

  23. @ioana – Cred ca ar trebui sa iei legatura si cu dr. Sergiu Stoica de la Budimex. El mi-a explicat pe indelete ce riscuri sunt in Romania si m-a directionat catre strainatate. Il gasesti zilnic la spital la Budimex la sectia de neurochirurgie pe care a infiintat-o acolo. Ai putea sa ceri si la Hanovra o a doua opinie.
    Ii doresc micutzei multa multa sanatate!

    Comentariu de dasanti — 4 Februarie, 2008 @ 6:46 pm | Răspunde

  24. @ioana – Imi pare rau ca nu sunt in masura sa va dau un sfat, asa cum mi-ati cerut. Dar daca vreti o parere competenta si onesta(lucru de apreciat in lumea in care traim)vi-l recomand pe dr. Voinescu de la spitalul Elias (medic primar neurochirurg). Cred ca o idee buna ar fi sa luati legatura cu prof. Samii de la Hannover. Puteti sa-i scrieti un mail (in limba engleza) in care sa-i explicati despre ce e vorba si sa trimiteti prin DHL sau TNT un cd cu imaginile de RMN sau tomografie si va va raspunde cu siguranta.Mai multe detalii despre adresa si email gasiti pe site-ul clinicii din Hannover: http://www.ini-hannover.de/international/en_index.php
    Va doresc mult succes!

    Comentariu de Andra Costache — 7 Februarie, 2008 @ 2:54 pm | Răspunde

  25. nu ma mai lansez in discutii,deja imi pare rau ca am facuto violand astfel acel ceva in care cred si de care multi se leaga JURAMANTUL….(deasemenea nu sustin ca toti medicii din romania cred la fel,si nu contest adevarurile dureroase despre medicii) stiu doar exemple contare la fel de multe
    m-am simtit dator doar cu o singura explicatie adusa la comentariul nr 21
    atunci cand foloseam sintagma ferentari nu aveam nimic cu oamenii de acolo(sau care s-ar putea simti lezati de o asemanare pur intamplatoare cu realitatea),nici o valeitate fascista,toti au drepturi egale ca langa ei in clipe grele sa fie cineva!referinta mea era intr-un cadru restrans al drepturilor,a permite vizitatorilor si rudelor sa fie 24/24 alaturi de bolnavi,nu faceam nici o discriminare.spitalele noastre nu permit nimanui sa fie acolo in afara orelor de vizita sau altfel in echipament de protectie pt a nu aduce de afara o infectie…mama mea a fost operata astazi la genunchi eu am stat langa ea fiind cadru al acelui spital dar fratele meu a putut sa o viziteze doar dupa ce s-a schimbat in haine curate de spital(ceea ce cer de la ceilalti cer si de la mine)si nu i-am permis sa stea in acel salon decat atat cat tinea vizita…daca e lege sa fie pt toti.atat
    mi-as dori sa am curajul tau sa pot striga la sefii mei mai mici sau mari dupa materiale dupa stagii de pregatire dupa spitale dupa dupa dupa dupa…nu am
    apropo tata nu e medic si nu ma intreba cat castig si cat e chiria

    Comentariu de andrei — 8 Februarie, 2008 @ 3:38 pm | Răspunde

  26. M-am documentat si am ajuns la concluzia ca cea mai buna varianta pentru fetita mea este Clinica din Hanovra.Va rog sa ma ajutati cu sfaturi in ceea ce prieste modul cel mai bun de a trimite dosarul ei medical la profesorul Samii.Mentionez ca sunt 3examene RMN,2 inainte de operatie si unul dupa operatie.Dar Cd-uri nu am decit la 2 dintre RMN-uri, de la Spitalul Bagdasar am doar cteva filme pe care am reusit sa le fac ,cu ajutorul dr. de la RMN,restul sunt la ei si nu le pot lua.Mai sunt biletele de externare de la Bagdasar care contin si examene ORL,Oftalmo si neurologice(mici rezumate)dar care cred pot fi importante in ceea ce priveste evolutia bolii.CD-urile au foarte multe filme (am beneficiat de spcialisti extraordinar de atenti).Mentionez ca in acest mment etita est bine din punct de vedere neurologic.Cine nu stie nimic nu realizeaza ce pr. mare are.Va rog din nou sa ma ajutati sa obtin o parere de la d-nul prof. Samii.

    Comentariu de ioana — 4 Martie, 2008 @ 11:47 am | Răspunde

  27. Scuze pentru modul in care scriu,am mari emotii,nu sunt inculta!

    Comentariu de ioana — 4 Martie, 2008 @ 11:49 am | Răspunde

  28. @ioana – Va rog, daca vreti, sa-mi dati adresa dvs. de e-mail ca sa putem comunica mai efcient.

    Comentariu de Andra Costache — 4 Martie, 2008 @ 6:23 pm | Răspunde

  29. ioana21stan@yahoo.com

    Comentariu de ioana — 4 Martie, 2008 @ 8:38 pm | Răspunde

  30. Multumesc foarte mult!Astept.O precizare va rog,am 2 joburi si ajung destul de tirziu acasa.Nu am la indemina un calculator tot timpul si e posibil sa existe discordante …de comunicare independente de vointa mea.

    Comentariu de ioana — 4 Martie, 2008 @ 8:42 pm | Răspunde

  31. TE ROG FA CUMVA SA LUAM LEGATURA LASA-MI UN NR DE TEL DE AL TAU.MAMA MEA ARE ACELAS DIAGNOSTIC PE CARE L-AI AVUT TU.AM FOST LA ACELAS DR.DANAILA SI NE-A SPUS ACELAS RISC.PARALIZIE.TE ROG DA-MI UN NR DE TEL.SA ITI DEA D-ZEU MULTA SANATATE IN COMTINUARE.AI CASTIGAT LUPTA CU VIATA,FELICITARI. ANA

    Comentariu de Ana — 23 Iunie, 2008 @ 12:16 pm | Răspunde

  32. @Ana – Lasa-mi adresa ta de mail si o sa luam legatura.

    Comentariu de Andra Costache — 2 Iulie, 2008 @ 7:09 pm | Răspunde

  33. Ma bucur ca am dat peste blogul lui Dan. Acum sunt un pic cam nauca. Ma lupt de cativa ani cu un cancer de san. Doar ca acum (in decembrie 2007 am descoperit) a metastazat cerebral. O tumora care, in urma iradierii intregului creier s-a redus la jumatate (adica ajunsese in februarie la cca 1 cm) dar care, de atunci si pana acum (ieri am facut RMN-ul) s-a refacut ajungand la marimea initiala de 2 cm. Acum ceva vreme unul dintre medici mi-a spus de gamma knife dar acum am inteles ca nu ar mai fi fonduri pentru asta si in plus imi este si cam teama pentru ca nu cunosc eventualele riscuri. De operatie nu cred ca se mai pune problema in tara, cel putin nu dupa ce am citit pe blogul acesta despre ingrozitoarele probleme care pot aparea. Bine, ce sa zic, nici nu stiu daca este operabila tumora, adica daca zona in care se afla permite acest lucru. Parerile medicilor de aici au fost impartite: unii sustineau ca nu se poate pune problema operatiei, mai ales dupa iradiere, altii, dimpotriva, ca trebuie neaparat operata. In fine, nu vreau sa va plictisesc. Sunt altii cu probleme mai mari, nu vreau sa ajunga sa sune ca o melodrama ceea ce scriu.
    Cert este ca se pare ca a fost de bun augur faptul ca m-am trezit in toiul noptii si tot butonand v-am descoperit. Mi-ati dat o orientare. Sigur ca vreau sa aflu cat mai multe despre clinica din Hanovra si in general cat mai mult din ce m-ar putea ajuta. Am citit despre tine, Andra si despre Dan, pana acum. As vrea sa iau legatura cu voi si cu oricine poate sfatui pe aceasta tema.
    A, si nu vreau sa inchei inainte de a va spune ca va admir si va felicit pentru curajul de care ati dat dovada in fata unor astfel de probleme de sanatate. Prin ce am trecut eu pana acum (am la activ patru operatii la san, ultima fiind mastectomie) mi se pare parfum fata de cele prin care ati trecut voi. Va las si adresa mea de mail: lilianailie99@hotmail.com

    Comentariu de Liliana — 14 August, 2008 @ 7:24 am | Răspunde

  34. te rog frumos sa mi scrii despre seringomielie, pe adresa mea de e-mail roxanadumitrache@yahoo. de sansele de supravietuire, de medici din afara….ma doare sufletul

    Comentariu de rozzane — 20 Octombrie, 2008 @ 9:14 pm | Răspunde

  35. yahoo.com

    Comentariu de rozzane — 20 Octombrie, 2008 @ 9:14 pm | Răspunde

  36. Speranta mea este ca citind aceste posturi vom fi oameni mai buni si vom aprecia viata asa cum trebuie

    Comentariu de oana — 28 Octombrie, 2008 @ 1:38 pm | Răspunde

  37. cum as putea sa iau legatura cu tine in legatura cu un caz identic avut de tine si ma intereseaza sa aflu cum pot face posibila operatia din germania…care sunt demersurile etc. urucatuaurel@yahoo.com

    Comentariu de aurel — 23 Noiembrie, 2008 @ 6:45 pm | Răspunde

  38. @aurel – ti-am scris un email pe privat. Din cate stiu eu Andra e plecata din tara. Suna-ma sa vorbim despre cazul tau. Eu am facut blogul asta si am trecut prin acelasi diagnostic ca Andra.

    Comentariu de dasanti — 24 Noiembrie, 2008 @ 12:02 am | Răspunde

  39. LAURA-pe data de 10 decembrie 2008 am facut un RMN si mi sa spus ca am NEURINOM DE ACUSTIC si trebue operatie.Cand am auzi si ce inseamna mi sau muiat piceoarele.Pe data de 13 decembrie am fost la Bucuresti la Prof.Dr. DANAILA si mi-a spus de riscurile dupa operatie.Vreau sa va spun ca am avut un alt soc care nici azi nu pot sa-mi imaginez cum as arata.Dar iau calmante si datorita copiilor mei(KARINA 12ani si DENIS 7ani)si a sotului meu EUGEN lupt pentru o vindecare.Dar cand am citit ce a patit ANDRA COSTACHE sincer sunt cam speriata sa mai merg la BUCURESTI.Am sa incerc sa fac rost de bani ca sa pot face operatia in GERMANIA. Sper cu ajutorul lui DUMNEZEN sa ma ajute sa reusesc.

    Comentariu de LAURA — 27 Decembrie, 2008 @ 11:53 pm | Răspunde

    • Draga Dan,

      Azi am implinit 1 AN de cand ti-am scris despre boala mea .

      Imi aduc aminte cand am vorbit la telefon ai zis ca – oamenii care iti cer ajutorul sunt trimisi de DUMNEZEU . Intradevar Dumnezeu mi te-a scos in cale dandu-mi sfaturi despre tumoarea mea , ridicandu-mi moralul cand cadeam psihic , recomandandu-mi cel mai bun medic neochirurg , vizitandu-ma la spital si chiar dupa vindecarea mea conntinuam sa timem legatura .

      Vreau sa iti multumesc ,chiar daca am facut-o de atatea ori ,tot nu am sa ma opresc pentru ca daca nu erai tu nu stiu cum as fi ajuns acum , avand in vedere ca operatia a durat 17 ore .

      Iti doresc tot binele din lume si sa ajuti pe cei bolnavi ,chiar daca trec de numarul 100 aflati pe blogul tau.

      SARBATORI FERICITE

      Comentariu de LAURA IRIMIA — 27 Decembrie, 2009 @ 9:23 pm | Răspunde

  40. Buna Dan, Andra.. everybody.
    As vrea sa iau legatura cu voi doi daca se poate.
    Va multumesc mult!

    Comentariu de rux — 26 Februarie, 2009 @ 12:41 pm | Răspunde

  41. Buna ziua,

    Ma numesc Alexandrescu Mihaela si am 39 ani. Am fost diagnosticata cu o tumoare de 6 cm pe partea dreapta a creierului.
    Doctorii spun sa fac o operatie cit mai urgenta dar din ce am citit imi este frica sa o fac in Romania pentru ca sunt riscuri sa paralizez.
    Am aflat de clinicile din Germania si imi doresc foarte mult sa ajung acolo.
    Ma puteti ajuta cumva sa fac un blog ?
    Cu multumiri,

    Comentariu de Alexandrescu Mihaela — 25 Februarie, 2010 @ 9:40 am | Răspunde

  42. va rog am nevoie de ajutor am bonlava de epilepsie am vazut la stiri ca se poate opera sufera de la 12ani de aceasta boala crunta am o situatie foarte grea si nu se poate nimic fara bani va rog din suflet sa o ajutati. Nr meu este 0752576832

    Comentariu de Elena — 17 Martie, 2012 @ 12:28 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: