Dasanti’s Weblog – Viata, sentimente, informatie

EMILIA VASALACHE – povestea ei

Un email care m-a tulburat, prin asemanarile cu cazul meu si prin deznodamantul tragic. Acesta este calvarul pe care trebuie sa-l suporte un pacient in Romania. Feriti-va de superficialitate! Dumnezeu s-o odihneasca in pace!

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE MINISTERUL SĂNĂTĂŢII,

CONDUCEREA SPITALULUI BAGDASAR ARSENI BUCUREŞTI, JURNALIŞTI

 

 

 

 

 

URMĂTOARELE RÂNDURI PREZINTĂ POVESTEA CONCRETĂ A MAMEI MELE  CARE A FOST INTERNATĂ ŞI A DECEDAT LA SPITALUL BAGADASAR ARSENI DIN BUCUREŞTI – ROMÂNIA, CEL MAI MARE SPITAL DE NEUROCHIRUGIE DIN ŢARĂ .

 

 

19 iunie 2008

 

Am mers la Bucureşti la Clinica S.C. Medinst Diagnostic Româno-German S.R.L. Rezonanţă Magnetică,Tomografie Computerizată şi în urma unui RMI cerebral nativ şi cu contrast rezultatul a fost:

 

„ Masă tumorală de formă aproximativ ovoidală cu dimensiuni de 58/32/48 mm situată la nivelul cisternei ponto cerebeloase drepte, cu structură mixtă solidă şi chistică şi gadolinofilie intensă atât la nivelul porţiunilor solide, cât şi la nivelul pereţilor zonelor de necroză chistică.Leziunea descrisă comprima şi deplasează spre stânga trunchiul cerebral, comprima de asemeni emisferulcerebelos drept. Peduncul cerebelos mijlociu drept şi ventricolul IV . Se extinde în conductul anterior intern drept pe care îl lărgeşte ”

 

Concluzii:

 

„Schwanom acustico-vestibular drept de dimensiuni mari cu hidrocefalie internă triventriculară secundară”.

În aceeaşi zi de 19.06.08 se internează la spitalul Bagdasar Arseni Secţia Neurochirurgie III et.6.

 

Urmează două săptămâni de analize şi investigaţii în vederea operaţiei.

Ni se prezintă în ce constă operaţia şi riscurile acesteia „dacă nu face operaţia exista un singur drum – cimitirul, dacă face operaţia sunt trei căi:

       – să rămână cu sechele

       – vasele de sânge care au fost comprimate mult timp să nu reziste, să se rupă; dacă sunt mici sângele se resoarbe şi nu se întâmplă nimic, dacă sunt mari poate să moară .

         – să trăiască mult şi bine.”

 

Operaţia a avut loc pe data de 04.07.08 conform biletului de externare s-a practicat ablatia subtotală a unui proces expansiv extranevraxial de unghi ponto cerebelos drept.

 

A intrat în operaţie în jurul orei 1130-1200 şi a ieşit în jur de ora  1600.

După operaţie mama nu a fost dusă la Terapie Intensivă, ci în blocul post operator.

Şi-a revenit mai greu din anestezie, dar în jurul orei 2200 se putea comunica foarte bine cu ea. Neurochirurgi, colegi de salon, noi ne bucuram de reuşita operaţiei.

 

NU numai ca supravieţuise dar nu avea nici sechele, înghiţea, vorbea, se bucura. Mama ere un om normal.

 

Evoluţia post operatorie a fost favorabilă până în data de 05.07.08, orele 1430,când  aproape instantaneu s-a pierdut sub ochii noştri, a făcut un puseu de tensiune.

S-a mers de urgenţă la serviciul de radiologie şi examenul CT cerebral arăta hidrocefalie internă obstructivă.  În jurul orei 1500 intră de urgenţă din nou în blocul operator , unde se practică un sistem de drenaj extern LCR şi se decide transpunerea în ATI.

 

Până la acea oră am crezut că fiecare medic indiferent  de specialitate măcar încearcă să facă tot ce se poate pentru un pacient, oricare ar fi el dar nu ştiam ce urmează .

DIN DATA DE 05.07.08, ORELE 18-19, O SĂ DESCRIU CU LUX DE AMĂNUNTE TOTUL, ÎNTRUCIT  PENTRU VIAŢA MAMEI MELE A CONTAT ORICE MINUT ŞI ORICE DEATLIU AL ASISTENŢEI MEDICALE DE ACOLO.

 

În jurul orei 19 este dusă la Terapie Intensivă. Am intrat împreună cu medicii Neurochirurgi până  la patul ei dar personalul de la ATI mi-a spus  să merg afară până o aranjează ca apoi să nu-mi mai dea voie.

 

Am rugat, am implorat medicul de gardă şi cele două asistente să aibă grijă de Ea, să ne  lase să stăm cu Ea dar răspunsul categoric a fost „numai cu bilet de voie de la medicul şef de secţie care o să vină luni dimineaţa”

 

Am intrat din nou cu medicul Neurochirurg în jurul orelor 20,30-21. Mama  mişca picioarele cu putere, ca atunci când te doare ceva, avea grimasă de durere şi

respira singură.

 

Orele următoare nimeni n-a intrat în salonul unde ştiam că este, Mama era în agonie şi abandonată,iar insistenţele mele au deranjat atât de mult personalul încât au trecut de la insulte la ameninţări cu bodyguarzi. 

Prezenţa mea pe holul din faţa secţiei ATI era incomodă pentru că noaptea

de 5 iulie 2008 era destinată petrecerii, una din colegele lor se căsătorea şi culmea

nunţilor din lume  şi a medicinii din România, mireasa  fusese furată şi adusă la Terapie Intensivă la spitalul Bagdasar Arseni.

 

Nu mai ştiu ce am simţit când am văzut mireasa, cadrele medicale sfidând suferinţa care era în jurul lor şi în spatele acestui tablou – Mama,  singură, fără nici-un ajutor, condamnată la moarte.    

 

Dacă la ora 1830 Mama avea şanse de 50%, la ora 1130 mai avea şanse de 40 %, date de neurochirurgi, în timp ce medicul de la Terapie Intensivă care a fost de gardă în  noaptea de 05.07.08, declarase de la ora 1900 că mama are creierul mort şi că urmează un stop cardio-respirator.

 

La ora 2400, după ce a plecat mireasa, întrebând despre starea Mamei mi-a răspuns, vădit iritată, ” Ce e primul pacient care moare ?” ca şi cum ce mă agit atât, moare şi gata.

 

Făcuse ,,tot ce se putea” pentru viaţa Mamei mele, adică primise o nuntă la Terapie Intensivă, hotărâse că urmează un stop cardio respirator şi alungase cu bodyguarzi cele doua fiice.

 

Nu-mi venea să cred că sunt într-un spital. În jurul orei 0100 am fost lăsată să intru, cred că li s-a făcut milă, aşa cum mi-a spus mai târziu  şefa de tură  „Elena”. Mama, nu mai respira singură, era intubată, era în comă şi şansele date de cei de la Terapie Intensivă erau „0”. Şefa de tură,  a venit la patul Mamei mele şi mi-a spus cu voce  blândă:

,,să-i aprinzi o lumânare şi ar fi bine să o iei acasă, nu mai are nici o şansă, pentru orice organ se poate face  transplant dar pentru un creier inundat în sânge nu se mai poate face absolut nimic. Vrei să-ti arăt cum sunt alţi pacienţi pe care a putrezit carnea, ţinuţi în viaţă artificial? Eu sunt sătulă de câţi pacienţi mor într o zi după ce-i resusciteaz. „

 

În America familia are voie lângă bolnavii de la Terapie Intensivă, la Hanovra  între anumite ore. Nicăieri în lume oamenii nu sunt trataţi ca în România, ne ducem cu durere şi suntem alungaţi de bodyguarzi.

 

Nicăieri în lume, nimeni nu-şi permite să ia decizia lui Dumnezeu.

Neurochirurgical,după explicaţiile care mi s-au dat, intervenţia a fost similară cu cele de aceeaşi natură la clinica INI din  Hanovra  dar acolo pacienţii sunt duşi la Terapie Intensivă sunt ajutaţi şi urmăriţi nu doar ţinuţi pe aparate până când se intervine cu resuscitarea de final, protocolară .

 

Duminica  06.07.08

Pentru cei de la Terapie Intensivă, Mama era deja moartă de fapt, era ţinută în viaţă de aparate. Am intrat la medicul de gardă şi l-am rugat  să mă lase să stau lângă Mama, dacă erau ultimele ei clipe de viaţă, să mă lase să-i fiu alături. Sub influenţa colegei din noaptea de sâmbătă  nu mi-a dat voie să stau, dar a promis că îi va menţine inima în stare de funcţionare până a doua zi.

 

ESTE TOT CE S-A FĂCUT SÂMBĂTĂ ŞI  DUMINICĂ  au  ţinut inima şi         tensiunea la 5 – 6 cm/Hg , atât cât să nu moară.

Nu pot să înţeleg cum un om care mişcă şi respiră singur când se termina efectul anesteziei fiind într-o secţie de Terapie Intensivă intră în comă de gradul 3 pe scara Glasgow.

 

Seara, în jurul orei 1900 a venit Dl Profesor CIUBOTARU, Mama nu avea creierul mort „este ischemie care poate evolua în sensul bun sau rău, oricând se poate rupe cercul vicios dar trebuie răbdare”,şi s-a început reanimarea.

 

Terapia Intensivă a început să existe cu adevărat şi s-a făcut ceea ce trebuia făcut imediat ce a ieşit din sala de operaţie.

 

Luni 07.07.08

Obţinem  un bilet de însoţitor  şi avem  voie să stăm lângă mama între orele 10-14 şi 20-06. Printr-un miracol, mama începe să reacţioneze  la stimuli dureroşi, mişcându – şi membrele inferioare în flexie, midriaza se reduce.

 

Aflu de existenţa unui referat,făcut de medicul neurochirurg care a fost de gardă sâmbătă 5 iulie, pentru derularea unei secvenţe de nuntă în incinta secţiei de Terapie Intensivă. Sunt supusă unui scurt interogatoriu de conducerea ATI pe care l-aş sintetiza cu întrebarea „aţi făcut  poze cu teleofanele mobile?”

 

Am rugat, am implorat mutarea ei în cealaltă aripă a secţiei ATI, am spus că facem cererea pe cheltuiala proprie, răspunsul a fost „să vedem ce se poate face”.

 

Marti 08.07.08

Mama fusese mutată dintr-un salon într-o rezervă, PUSĂ PE UN ALT MONITOR, explicaţia a fost că salteaua era mai bună.!

Înregistrările monitoarelor sunt arhivate? Sunt documente medicale păstrate un număr de ani? Monitorul pe care a fost Mama în zilele de 5-7 iulie mai are înregistrată evoluţia funcţiilor vitale?

 

Este o zi mai rea ptr mama, asistentele aveau o atitudine ostilă, se făcuse referat miresei, şi toată tura din noaptea de 05.07.08 urma să fie sancţionată, se purtau la limita umanităţii şi profesionalismului, am găsit – o pe Mama cu sonda de urină scoasă, ceea ce este imposibil fără ca cineva s – o facă intenţionat, am asistat la înlocuirea flaconului de perfuzie în condiţiile în care ¾ din tubul perfuzorului era cu aer şi cu toată frica de reacţia asistentei respective am rugat- o să-l scoată, răspunsul a fost „nu este treaba ta, aerul rămâne pe tub nu intră în vena pacientului” în rest erau prea obosite, mâncau  indiferente din măr când le spuneam că tensiunea a scăzut şi s – a terminat fiola de Noradrenalină .

 

Dna Doctor care a fost de garadă în noaptea de 05.07.08  era de serviciu şi ziua, nu avea puterea să-şi ascundă ostilitatea şi să urmărească parametrii medicali.   

 

Miercuri 09.07.08

La orele 10 când am intrat la mama, starea ei se mai înrăutăţise, încercam să anunţ asistentele când se termină perfuzia, dar D-na Doctor le reţinea, amâna venirea la patul pacientei  „ le dădea de completat în fişe”

 

Mă întreb  ce completau în fise pentru că Mama avea prescrise medicamente care lipseau din farmacia spitalului iar mie mi-au spus că nu este nevoie să cumpăr nimic, „are tot ce-i trebuie”, rău făcut prin omisiune, pentru că pacienta trebuia să moară conform prognosticului făcut în noaptea de 5 iulie.

Aceste medicamente erau: Actovegin, Cerebrolysin, Clexan. Şi am aflat întâmplător când cineva „din greşeală” a uitat foaia de observaţie în rezervă.

 

Este dreptul familiei să ştie dacă un pacient are nevoie de un serviciu sau medicamente care nu fac parte din pachetul de bază al Asigurărilor de Sănătate sau în cazul de faţă lipseau din farmacie.

 

Ce fel de om este cel care ascunde cu bună ştiinţă acest lucru?

Este culpa medicala?

 

În jurul orelor 13-14 am fost contactată de D-na Directoare Marin, şefa Departamentului Personal, scopul nemărturisit direct era să se convingă dacă deţinem sau nu dovezi (fotografii) că a fost o nuntă la spitalul Bagdasar Areseni.

 

D-na Directoare, m-a sfătuit ca „ o mamă” să nu cădem într-o transă, să mergem şi la Biserică şi „Ce dacă a fost o nuntă până  la urmă mireasa era îmbrăcată în alb”

 

Aceste discuţii administrative, protocolare si disciplinare în care eram purtate nu-şi au rostul într-un spital şi într-un astfel de moment. Acel referat, fusese făcut pentru un fapt real de autorităţi ale spitalului. 

 

Joi 10.07.08

D-na doctor care fusese de gardă în noaptea de 05.07.08 a intrat în concediu, şi mama a fost preluată de D-na Doctor care asigura Interimatul Secţiei de ATI.

Au urmat 3 zile de speranţă, Neurochirurgii şi ceilalţi medici din ATI  au încercat, cred, să facă ceea ce trebuia făcut de la început pentru Mama şi pentru orice pacient care ajunge acolo.

 

Am primit şi răspunsul la cererea de mutare  „starea pacientei nu permite transportul într-o altă secţie”        

 

Duminica 13.07.08

Starea Mamei se agravează, nu aveam de unde să luăm sânge AB IV pozitiv, se ivesc şi complicaţii la plămâni ceea ce necesită un drenaj pleural pentru un revărsat pleural drept, dar continuăm  să sperăm.

Sun acasă după donatori.

         

Luni 14.07.08

Au sosit doi donatori de acasă dar verificarea sângelui durează 3 zile.

Insist pentru obţinerea anticipată a unei unităţi de sânge AB IV de la Centrul de Transfuzii şi mi se promite că sângele va ajunge la spital înainte de prânz.  S-a  întors din concediu Dna Doctor Şef de Secţie ATI şi avem  nevoie de un alt bilet de voie. La  ora 13, după ce situaţia a fost ,,analizată” obţinem un alt bilet cu orele puţin modificate.

 

Merg de câteva ori la centrul de donare al spitalului, aflat la acelaşi etaj cu secţia ATI, şi întreb dacă au primit sânge AB IV , mi se răspunde că nu.       

 

În jurul orei 15 am  ajuns,  la Centrul de Transfuzii, şi D-na Doctor Iacob s-a uitat la mine uimită, sângele îl trimisese la spital de la ora 110, cu numele Mamei şi Doctorului care a operat-o, scrise pe pungă.

 

Cei de la spital au motivat că nu au reuşit să identifice pacientul şi a mai fost nevoie de încă 2-3 ore ca să fie solicitat de secţia ATI şi să ajungă efectiv la Mama.

Marti 15.07.08

În noaptea de luni spre marţi am simţit  că Mama a abandonat lupta, la  10 dimineaţa când  am intrat din nou la ea , era foarte frig în rezervă , am întrebat de telecomanda de aer condiţionat dar nu era de găsit şi nu era prima dată când se întâmplă aşa, sau  când spuneau că aparatul este ,,defect”, pentru că uneori era foarte cald alteori foarte frig.        

    

Dacă în noaptea de 05.07.08 mi-au zis să-i aprind lumânarea în seara zilei de15.07.08 când starea EI se agravase vizibil, îi puneau „supică” în perfuzie.Am încercat să întreb de ce si mi s – a răspuns ,, aparatul digestiv nu are nimic”

 

PE DATA DE 15.07.08  ora 21, 45 MAMA A ÎNCETAT DIN VIAŢĂ

 

Daca pentru Mama nu se mai poate face nimic , prin mediatizarea  acestui  caz şi analizarea situaţiei de la Terapie Intensiva Bagdasar Arseni  Bucureşti sper să se facă ceva pentru alţi pacienţi, cu profesionalism, fără ameninţări şi alte atitudini străine de actul medical.

 

Orice om dacă mai are şi un minut de trăit e dreptul lui la viaţă, în demnitate, nu decid cei de la ATI când şi cum se sfârşeşte viaţa.

 

CU TOT RESPECTUL,  DORINŢA DE SĂNĂTATE ŞI AJUTOR OAMENILOR BOLNAVI.

 

Mulţumiri echipei de Neurochirurgie III Bagdasar  Arseni   Bucureşti.         

18 comentarii »

  1. Sa stii ca mama ta, de sus de acolo e mandra ca ai facut publica aceasta drama pentru ca la fel ca ea sunt sute de pacienti pe care numai Dumnezeu ii scoate teferi din acel spital. M-a impresionat foarte tare povestea mamei tale, pentru ca am avut si eu un diagnostic foarte asemanator prin natura dimensiunilor dar si a hidrocefaleei si a comprimarii ventriculilor dar si a trunchiului cerebral. Era cat pe ce sa ajuns si eu la Bagdasar… Sunt foarte norocos si ii multumesc inca o data lui Dumnezeu ca mi-a aratat calea cea buna. Povestea ei , la fel ca si povestea mea sunt informatii de pret, intr-o tara care este dominata de dezinformare, miciuna si superficialitate de cea mai joasa speta.

    Comentariu de dasanti — 18 Decembrie, 2008 @ 2:08 am | Răspunde

  2. Fac iarasi un apel catre presa (la primul nu s-a sesizat nimeni), sa incerce sa schimbe ceva. Chiar nu ma intereseaza daca Prigoana s-a certat iar cu Bahmuteanu, ma intereseaza sa participati si voi, sa salvati si voi vieti. Cu traficul meu „obosit” am reusit sa informez corect doar 23 de oameni care au inteles riscurile. Ganditi-va cate ati putea salva voi!!!

    Comentariu de dasanti — 18 Decembrie, 2008 @ 2:10 am | Răspunde

  3. Sant atat de revoltata ca ma abtin sa fac comentarii. Dar il rog pe Danuts si pe Emilia sa traduca in Franceza si Engleza acest caz precum si alte cazuri prezente pe acest blog, pentru ca sa le pot trimite la presa elvetiana, franceza, engleza, precum is Curtea Drepturilor Omului precum si la Organizatia Mondiala a Sanatatii
    Emilia, stiu ca nu te pot consola, dar ma voi ruga pentru mama ta, pentru tine,sora ta si familia voastra, si sper sa te cunosc intr-o zi cand voi putea calatori in romania.
    Ileana

    Comentariu de Ileana Dana Sterescu — 18 Decembrie, 2008 @ 11:12 am | Răspunde

  4. Emilia, sincere condoleante si Dumnezeu s-o aiba in paza pe mama ta, acolo sus, unde dumneaie este!
    Tu spui de Bagdazar Arseni, dar ce parere ai despre Municipal?
    Mizerie de spital si la propriu si la figurat, cu medici de mizerie!
    Si se mai plang de salarii…..
    Nu le-ar fi rusine?
    Tatal meu a ajuns aici pe 24 octombrie 2008 in jurul orei 14, 30 cu un traumatism cranio-cerebral. Era in coma de gradul IV. A fost operat de doctorul iliescu (da, cu litera mica am scris pentru ca nu merita nicio urma de respect asa cu trateaze ei pacientii – ca pe eventuale buzunare cu bani: daca se deschid , mai vorbim – daca nu – adio). Pana i s-au facut investigatiile de rigoare (CT, radiografii, EKG, analize de sange)au trecut doua ore. A fost dus in sala de operatie la 16,00 si medicul a venit agale pe la 16, 30- 16,45. Operatia s-a terminat pe la 19,00 fara nicio speranta. Adica l-au dus la terapie intensiva si asteptatau sa se duca…..
    Tu spui ca ai intrat la mama ta. Pe noi nici nu au vrut sa ne auda ca solicitam asa ceva….
    Noi l-am vazut cand a iesit din operatie si… dupa ce s-i dat sufletul……
    Terapie intensiva zici! Pai aici sunt angajate asistente care au facut postliceala pentru asistente medicale si care nu au NICIO EXPERIENTA in domeniu!!!!
    Pentru ca cele cu experienta sunt deja asistente SEFE!!!!!!
    La 10,40 Tata a fost declarat mort si noi am fost anuntati sa venim a doua zi in jurul orei 7,oo (a doua zi fiind sambata) sa-l ridicam de la morga spitalului.
    DE AICI A INCEPUT CALVARUL!!!!!!!
    Pentru ca a murit la mai putin de 24 de ore de la internare si pentru ca era traumatism cranio-cerebral (tata lucra la o pivnita si s-a dezechilibrat cazand in gol de la 3m pe o suprafata de beton) a fost CAZ MEDICO-LEGAL!!!!! SI DE AICI O ADEVARATA TEVATURA DIN CARE NOI, FAMILIA, AM FOST UMILITI SI JIGNITI PE LANGA DUREREA PE CARE O AVEAM PE SUFLET.
    TREBUIA SA AJUNGEM LA PARCHET CU FOAIA DE OBSERVATIE, DE AICI SE DISPUNEA TRANSPORTUL CADAVRULUI LA MORGA IML SI APOI EFECTUAREA AUTOPSIEI.
    DAR….ERA WEEK-END!!!!!
    LA PARCHET SE LUCRA, LA IML SE LUCRA LA MUNICIPAL …..NU!!!!!
    NU ERA O IDIOATA DE CURIERA….
    DUMINICA AM VENIT IAR LA SPITAL.
    CAND AM SPUS CA VIN CU PRESA SI AM CERUT FOAIA DE OBSERVATIE STUPOARE……LA DOUA ZILE DE LA DECES FOAIA NU ERA COMPLETATA DE FRUMOSUL DOCTOR CARE SI- AINCHEIAT GARDA FARA SA MAI TREACA PE LA PACIENT SI FARA SA-I SCRIE MACAR IN FOAIA DE OBSERVATIE!!!! RUSINE!!!!!
    IAR NU AM DAT DE CURIERA SPITALULUI SA MEARGA LA PARCHET CARE DUMINICA ARE PROGRAM DE LUCRU, IML-UL LUCRA, PRIMARIA (PENTRU ACTUL DE DECES) LUCRA …..dar….curiera spiatluli nu!!!!!!!!!!!! Am vrut sa-i platim cat ar fi cerut numai sa vina 30 minute la spital sa ne ajute sa facem demersurile pentru a ridica cadavrul NU A VRUT…..
    LUNI DIMINEATA A VENIT NERVOASA…. SI AM PLECAT DIN MUNICIPAL PENTRU BIROCRATIA DE RIGOARE PE LA ORA 10,00, DUPA CE S-A SERVIT CAFEAUA SI SI-A IMPARTASIT IMPRESIILE DE WEEK-END…Nu mai spun cat am cautat-o in tot spitalul pentru ca a plecat sa xeroxeze foile si a stat 2 ore (si daca le scria de mana , litera cu litera, nu ar fi durat atat).
    DE MAFIA IML SI RESTUL VA VOI POVESTI ALTA DATA!!!!
    DACA AR FI DUPA MINE AS DA FOC MUNICIPALULI!!!!!!!
    O ADEVARATA CLOACA DE VIERMI!!!!
    DACA VETI FI NEVOITI SA TRECETI PE LA SPITAL EVITATI-L!!!!

    Comentariu de Stefania — 18 Decembrie, 2008 @ 11:51 am | Răspunde

  5. Nu am cuvinte…sunt ravasita…”cred” tot ce spui ptr ca si eu am trecut prin acel spital cu fiica mea. A avut craniofaringiom insa, la fel ca si Dan, am avut o alta sansa si multumesc lui D-zeu . Cunosc atitudinea si indiferenta cadrelor medicale, lipsa de compasiune si, nu in ultimul rand, de profesionalism…E revoltator…e strigator la cer….Din pacate nu stiu ce putem face, suntem putini cei care ne rezvratim impotriva ”sistemului” de doi bani din tara nostra. Toti sunt…”inumani”
    Imi pare tare rau ptr voi…e tot ce pot sa spun!!

    Comentariu de Mariela — 18 Decembrie, 2008 @ 11:52 am | Răspunde

  6. Sunt absolut stupefiat… E ca in acele cazuri cand stii de ce e capabil cineva, de cat de rau poate face, si totusi, cand produce raul, ramai absolut interzis… Municipalul il cunosc si eu (NEUROLOGIE). Tatal meu a facut in ultimii sapte ani tot atatea AVC (accidente vasculare cerebrale), norocul lui- vointa lui, altfel putea sa moara de cel putin trei ori. La ultimile doua internari, numai amenintarea mea, ca nu va mai fi primit niciodata in spital, l-a facut sa nu plece in pijama din spital. Trei zile i-au dat numai jumatate de aspirina de doua ori pe zi…
    Marturisesc : nu am retinut numele ultimului medic pentru ca am vrut sa-l uit si… l-am uitat… Din pacate, cazuri (situatii) apropiate ne aduc aminte de jungla din majoritatea spitalelor din Romania, pentru ca JUNGLA este, scapa cel mai tare… Cu zeci de ani in urma, in Romania se murea din lipsa asistentei medicale, astazi, pe banii nostri (si pe contributia la „sanatate”, si pe spaga), se moare „asistat medical”, a se citi „privit medical”… Cunosc o tanara, medic rezident, care, la nici un an de cand a intrat in paine, s-a rinocerizat asemenea batranilor ei profesori, sefi de sectie… si nu m-ar mira daca maine s-au saptamana viitoare as auzi-o „ce, e primul pacient care moare?”… Din pacate, cu cateva exceptii, vorba lui Dan Puric :”o sa ajungem o secta de oameni normali”, aceasta este starea spitalelor Municipal, Bagdasar, s.a…

    Comentariu de Petre Fartatescu — 19 Decembrie, 2008 @ 12:33 am | Răspunde

  7. este de neconceput, am avut si eu nefericirea sa descopar indiferenta cadrelor medicale din spitalul Judetean din Tg Mures, dar mama mea a avut sansa sa treca peste boala in mare parte datorita noua fara ajutorul medicilor. Rusine sa le fie si sa nu aiba liniste pentru indiferenta si neprofesionalismul de care dau dovada pt ca aceste lucruri duc la pierderea persoanelor dragi din jurul nostru.
    Pt Emilia sincere condoleanta si D-zeu sa iti dea puterea sa treci mai departe!

    Comentariu de camelia — 19 Decembrie, 2008 @ 8:02 am | Răspunde

  8. Sincere condoleante pentru Emilia.

    Comentariu de gabi — 20 Decembrie, 2008 @ 11:31 am | Răspunde

  9. Este de-a dreptul revoltator, e strigator la cer tot ce se intampla in spitalele din Romania. Isi bat joc de oamenii, se joaca cu vietile lor! Oare cand se va vedea o imbunatatire (din toate punctele de vedere)si in Romania? Oare cand?

    Comentariu de Isa — 6 Octombrie, 2009 @ 3:52 pm | Răspunde

  10. Ma alatur celor carora sistemul asta infect care se mai numeste si medical le-a rapit o fiinta draga. Si mie mi-au ucis MAMA.Mai intai o doctorita de la sf. pantelimon care dupa ce constata ca mama are creatinina extrem de ridicata spune ca este normal pt. ca lua antiinflamatoare dupa ce i se descoperise o lombosciatica( sau cel putin asa ziceau cei de la urgente floreasca).Si ce credeti ca ii da ca tratament? AULIN un antiinflamator interzis in multe tari. In cateva zile Mama nu a mai putut merge si a mai facut si un accident cerebral, iar creatinina care mai crescuse datorita aulinului anunta o insuficienta renala grava. La fundeni unde a fost internata la neurologie doctorita daniela popescu , nu realizeaza ca Mama ar trebui dusa la terapie intensiva si bagata imediat pe perfuzii si o tine in salon, unde i se pun aceste perfuzii dar de o asistenta care probabil asa cum se specifica mai sus a fost intai pe la bucatarie , apoi a facut scoala aceea de asistente ( si va spun ca acolo nu le invata absolut nimic) ii pune perfuzia gresit, solutia ii intra in muschi. Si se descopera acest lucru dupa ore bune.Apoi vine la rand o alta asistenta , despre care la inceput aveam mari dubii ca este femeie ( o oarecare stela) , care tipa la toata lumea, daca o intrebi ceva se uita pe deasupra ochelarilor la tine si nu raspunde nimic dar te priveste de parca ar zice:” tu novicele ma intrebi pe mine, atotstiutoarea”, reactioneaza de fiecare data cu intarziere, de cate ori o intreb ce pastile ii da, ce ii pune in perfuzie , nu raspunde nimic si iese trantind usa. In final dupa o saptamana in care Mama a luptat cu boala, face pneumonie, abia atunci se hotarasc sa o puna pe oxigen si o trimit dupa inca 24 ore la terapie intensiva. aici este intubata si pusa pe aparate, la fel nu ne dau voie sa o vedem decat dupa ore bune in care nu stim ce i-au facut, dr popescu daniela se spala pe maini si spune ca nu mai este de competenta ei , a facut tot ce putea si se impunea si a doua zi Mama Mea a murit din cauza acestor asa zisi doctori si incompetentelor de asiastente.

    Comentariu de elena balta — 24 Februarie, 2010 @ 6:46 pm | Răspunde

  11. Ceea ce s-a intamplat pacientei de mai sus nu ma mira deloc. La Bagdasar esti operat foarte bine, dar operatia este adesea compromisa de ingrijirile postoperatorii absolut JALNICE.

    Comentariu de pacienta — 8 Noiembrie, 2010 @ 3:35 pm | Răspunde

  12. in spitalele de neurologie este cea mai mare porcarie din spitalele noastre . doctori masoni , care pot oricand sa-ti pirleasca creierul stand degeaba … cine iti mai reda sanatatea creierului vreodaata ? eu puteam fi trombolizata in prima zi , dr. nici macar nu s-a gandit ca se poate , probabil sotul meu nu a dat spaga pe loc si acum umblu prin toate partile sa mai recuperez ce se mai poate … daca te plingi spun ca esti confuza si agitata si cine poate spune ca nu-i asa … o sa se termine cind cineva o sa impuste unu-doi doctori ca i-a murit sotia/sotul/mama , atunci o sa le fie frica sa se poarte ca pina acum

    Comentariu de vaslui — 27 Februarie, 2012 @ 7:54 pm | Răspunde

  13. am ajuns intamplator pe aceasta pagina. Este revoltator, dar asta este situatia reala din Romania .Personal ma sufoca indignarea vazand si simtind pe propria piele nesimtirea celor care lucreaza in sistemul medical.Ce se poate face? Nimic, sistemul se va apara daca indraznesti sa ripostezi. Iar 1000 de oameni care sa se revolte simultan este aproape imposibil de imaginat in Romania. Mizeria fizica si morala in care traim ne-a facut extrem de indiferenti. Am fost si eu la Municipal zilele trecute tot la neurologie, undeva pa la etajul 8 cred. Era in jur de 9 dimineta, asteptau cel putin 30 de bolnavi , se vedeau prin geam asistentele, infirmiere sau ce erau, vorbeau sau la cafea , dar sa nu va imaginati ca cineva a intrebat ceva pe vreun bolnav. Sistemul le permite sa fie asa de nesimtite deoarece nimeni nu le trage la raspundere. De ce oare nu se doreste privatizarea reala? Oamenii astia si-ar pierde spaga, atat doctorii cat si asistentii, infirmierii se vor opune mereu la privatizare si-si vor plange salariile mici la televizor.

    Comentariu de rodica badea — 12 Mai, 2012 @ 8:53 am | Răspunde

  14. […] EMILIA VASALACHE – povestea ei […]

    Pingback de POVESTI TRAGICE – CAZURI DISPERATE | cristYtepes – Cristian The Impaler — 26 Decembrie, 2012 @ 10:45 am | Răspunde

  15. sincere condoleante,si eu am patit la fel cu tatal meu la acelasi spital cu aceeasi oameni incompetenti care iti hotaresc viata inaintea domnului, si acum imi ingrop tatal dupa doua zile in care am stat in durere.vineri la ora 13.25 am fost anuntat ca a incetat din viata dar abia luni la ora 8 pot sa ridic corpul pentru ca toata lumea este libera.dumnezeu o sa-i pedepseasca.

    Comentariu de costy — 8 Septembrie, 2013 @ 1:00 pm | Răspunde

    • Am trecut prin o situatie asemanatoare acum 5ani.Citind,retraiam emotiile mortii mamei mele,la spitalul vecinObregia).Insa ce difera,culmea Doctorul,al carui nume nu_mi vine in minte momentam,stiu doar ca era cel mai tanar la vremea respectiva,Imi vorbea cel mai frumos,mentionez ca nu i_am dat bani innainte de operatie.Pur si simplu vorbea frumos,chiar daca am pe suflet ca m_au mintit cu sansele de revenire dupa operatie,si ca daca as putea so i_au de la capat as refuza operatia.Doamnele asistente insa,imediat dupa ce pleaca medicii devin niste scorpii!

      Comentariu de Iuliana Ilie — 24 Iunie, 2014 @ 7:09 pm | Răspunde

  16. Of, Doamne ,daca citeam acest articol mama mea era in viata acum. Acest spital este o parodie. Marele doctor Ciubotaru, a gresit citirea RMN-ULUI mamei mele, confundand un ictus tranzitoriu TIA cu o tumoare maligna 99, 9 la suta maligna cum spunea marele doctor. Dupa operatie descopera ca era vorba de un reziduu de sange de la un ictus tranzitoriu. Prea tarziu, mama mea a murit cu zile din incompetentei doctorilor.

    Comentariu de Bebe — 14 Ianuarie, 2016 @ 4:38 am | Răspunde

  17. Sunt intr-o situatie similara. Il am pe tata internat la Victor Babes cu pneumonie. Era aproape vindecat si urma sa-l externeze. Alaltaieri cand am ajuns la el in salon l-am gasit barbierit si cu o lumanare aprinsa la cap. Am filmat cu telefonul, apoi am chemat asistenta care mi-a spus ca „ne pregatim”. Am facut scandal intreband ce e acolo: spital sau pompe funebre?, si am cerut sa vina medicul de garda dar in loc sa-l cheme m-au dat pe mine afara cu bodiguarzii, pe motiv ca nu e ora de vizita. A doua zi am mers iar si am vorbit cu doctorita care a spus ca s-a decompensat si e posibil sa moara azi. Am intrebat de ce s-a decompensat si a spus ca si-a pierdut functia respiratorie. Atunci am cerut o copie certificata dupa fisa medicala a tatalui meu, spunandu-le ca vreau sa fac plangere penala. In momentul acela s-au alertat toti medicii de pe sectie, cu sefa de sectie, cu jurista, pana si cu psihiatrul spitalului. Tatal meu a fost resuscitat, intubat, i s-au pus vitamine in perfuzie. Ulterior am aflat ca o infirmiera i-a dat sa manance si l-a innecat cu iaurt iar cand a vazut ca nu poate respira i-a aprins lumanarea. Iaurtul din plamani a condus la o noua pneumonie- de aspiratie.

    Comentariu de Ioana — 18 August, 2016 @ 11:58 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: