Dasanti’s Weblog – Viata, sentimente, informatie

ANCA SAMU – povestea ei

Aceasta este povestea Ancai Samu – poveste scrisa de ea si primita pe 30 decembrie 2007.

ancas1.jpg 

Povestea mea incepe intr-un mod stupid….dar are un final fericit.

Sunt o tanara de aproape 21 de ani, studenta in anul 2 la economie, plina de viata si gata sa incerce oricand o noua experienta. Tot acest elan de viata mi s-a taiat cand am aflat  ca sufar de o tumoare la cap, una dintre cele mai periculoase de operat si care evolueaza si destul de repede;…dar haideti sa va povestesc cum a inceput totul…

Luasem vacanta, am terminat cu toate examenele si ca rasplata am mers la mare cu alte 3 prietene. Totul a fost bine acolo, nu aparuse niciun simptom.  Dupa 10 zile m-am intors acasa si am inceput sa ma simt slabita, ma gandeam ca e din cauza apei de mare despre care ca se spune ca rascoleste in organism raceala daca o ai, si eu eram putin racita.

Observam insa ca zi dupa zi era tot mai rau, incepusem sa ametesc si chiar si sa imi amorteasaca piciorul drept. Nu stiam ce mi se intampla. Am mers la doctorita de familie, mi-a facut analizele si a zis ca am lipsa de calciu (spasmofilie) si ca de aceea ametesc si amortesc.

Am luat calciu (daca asa a zis doctorita…), pentru ca am crezut ca daca e de meserie ea stie ce am eu cu adevarat. Au mai trecut 2 saptamani in care eu am continuat sa iau calciu, dar in care nu observam nicio schimbare, dinpotriva imi era si mai rau.

M-am dus din nou la ea dar de data aceasta cu mama mea. Facusem deja o semipareza pe partea dreapta, nu imi mai simteam mana si piciorul de la incheietura, erau amortite pur si simplu.

Ajungand din nou la doctor m-am trezit ca asistentele ii zic mamei mele ca greseste ca ma cocoloseste atat de vine cu mine sa ma insoteasca ca doar sunt mare si am 20 de ani….sincer mi-a picat fata…cand ajungi sa nu te mai creada nici doctorul ca ti-e rau atunci nu stii ce sa mai faci.

Bineinteles, raspunsul a fost ca am o mare lipsa de calciu si sa iau in continuare tratamentul. Fiind deja sfarsitul lunii august m-a apucat disperarea ca nu voi putea incepe facultatea. M-am internat in spital o saptamana, timp in care in fiecare zi am facut calciu si vatamine  ca sa imi revin.

Venind de la spital acasa nu am observant nicio schimbare…. intr-o zi am observat in timp ce conduceam ca imi fuge imaginea si ca nu mai vad dunga alba de pe mijlocul soselei. Speriata le-am spus parintilor mei ca nu vad bine si m-au dus la oftalmolog. Acolo m-a consultat si mi-a zis ca nu am probleme de acest gen, fondul ochiului fiind bun doctoral observand doar strabism la ochi (imi fugeau ochii cand priveam in lateral) si ca asta e o problema neurologica, sa consult un neurolog.

Din cauza ca ameteam si stranutam des si zona ochilor devenise sensibila astfel incat nici nu ma mai puteam pensa de durere, am mers si la un ORL-ist sa vad de ce am simptomele astea si mai incepusem sa imi pierd si din echilibrul.

Surpriza, imi descoperise ca as fi avut polipi si eram si alergica. Bun, si daca astea erau cauzele, de ce toata medicamentatia care o luam pentru toate aceste afectiuni, imi facea si mai rau?

Am ajuns si la neurolog cu parintii mei, la domnul Pastiu din Hunedoara. Facandu-mi doar un mic control neurologic, s-a schimbat la fata si mi-a zis ca am mari modificari neurologice pe partea dreapta si sa imi fac cat pot de repede un RMN.

Venind inapoi la doctorita mea de familie, i-am spus ca trebuie sa fac un RMN de urgenta, insa ea a zis ca are retineri in privinta celor spuse de domnul doctor Pastiu, pentru ca sunt prea tanara sa am astfel de probleme grave si m-a trimis la alta doctorita neurolog, doamna Mihu din Deva, ca sa isi dea si dansa cu parerea. Dupa un cosult si dansa m-a trimis sa fac RMN-ul la Petrosani.

Plecand pe data de 13 septembrie, am ajuns sa fac in sfarsit si RMN-ul, al carui rezultat a fost o descurajare pentru mine. Sufeream de o tumoare la cap care dupa cum au spus era asezata in ventricolul 4. Avea marimea de 1,2 x 1,7 cand mi-am facut prima investigatie.

Simteam ca va cadea cerul pe mine. Disperarea incepuse si nu stiam ce sa mai fac. Stiind de la doctori ca tumoarea trebuie operata, am mers la cel mai bun spital din Romania (cel putin asa e considerat), la Bagdasar in capitala.

Acolo s-a uitat doar la filmul meu seful sectiei de neurochirurgie din acel spital si mi-a zis ca voi muri. Operatia este foarte grea, periculoasa deoarece tumoarea este lichida si este situata intre toti nervii (are efect de compresie asupra lor), si daca voi trai dupa operatie voi ramane cu sechele, sau poate nu voi mai avea niciun simt.

Simteam ca cerul a picat pe mine, parintii mei erau distrusi, cu moralul la pamant…unicul lor copil, aflat la o varsta la care abia incepi sa cunosti ce este viata cu adevarat sa moara?

Eu nu m-am impacat niciodata cu gandul ca voi muri, nu era posibil si nici nu puteam accepta asa ceva.

A doua zi am mers la spitalul Universitar si acolo vazandu-mi filmul un alt doctor, Paul Patrascu, acesta a zis ca e grea operatia, la noi in tara nu se poate face deoarece nu sunt nici aparate cu care sa se faca operatia (nu este aparatura care sa monitorizeze nervii in timpul interventiei de indepartare a tumorii), dar este o sansa reala in Germania la Hanovra. Acolo ma poate opera prof. dr. med.dr.h.c.mult. Madjid Samii, care de ani de zile facuse sute de operatii pe creier foarte complicate.

Aceste cuvinte mi-au redat din nou speranta si setea de viata…dar afland cat ar costa operatia mea, am cam ramas din nou fara sperante. Operatia costa 40.000 de euro plus alte costuri care puteau sa intervina.

Veniti acasa fara sperante, am incercat prin telefon si scrisori si la alte clinici din Germania si Ungaria unde era mai ieftina operatia, dar nimeni nu dadea sanse de reusita. Starea mea se agrava de la o zi la alta. Pe langa semipareza, ajunsesem sa nu mai pot inghitii bine, sa ma inec foarte des, sa nu mai vad cu ochiul stang pe care de abia reuseam sa il tin deschis. Ameteam si foarte tare, astfel incat trebuia sa dorm cu capul pe 3-4 perne, adica mult ridicat.

Dar iata ca Dumnezeu nu ne-a lasat la greu si ne-a deschis din nou usile.

Despre cazul meu a aflat multa lume din oras si din judet si acestia nu au stat cu mainile in san. Oamenii din oras, primaria, fostii mei colegi de la liceu si fostii mei profesori, colegii mei de acum si profesori de la facultate impreuna cu Liga studentilor, precum si alti oameni din oras si oameni pe care abia ii cunosteam m-au ajutat si am strans 20.000 de euro.

Un mare ajutor pentru mine a venit iarasi din partea Ligii de studenti de la facultatea la care eu invat, liga a carei presedinte este Doamna Tania, care au hotarat sa nu mai faca balul Bobocilor ca in fiecare an, ci acest bal sa il transforme intr-un spectacol de caritate pentru mine.


L-a spectacol au cantat formatia Voltaj si Celia, carora tin sa le multumesc din tot sufletul, pentru ca in urma acestui concert sa mai strans o suma din banii necesari pentru operatie 

Radu impreuna cu Sebi si Cosmin, pe care inainte nu-i cunosteam asa de bine (si le multumesc mult ), s-au implicat foarte mult, impreuna cu o prietena a mamei, Adela si cu doamna Aurora. S-a strans jumatate de suma, dar restul? Eu si familia mea nu stiam de surpriza pe care au pregatit-o cei care i-am mentionat mai inainte….aveam sa obtin restul de bani.

In penultima sambata a lunii octombrie, ai mei au plecat cu Adela la Bucuresti. Aceasta le-a spus ca trebuie sa fie prezenti acolo, ca un doctor din Olanda imi va studia cazul. Acest lucru a fost doar un pretext pentru ca ei au ajuns la emisiunea SURPRIZE SURPRIZE, unde le-a fost dat restul sumei de 20.000 de euro din partea domnului Gheorghe Becali. (un om mare si cu un suflet mare) 

Bucuria a fost mare, aflasem ca ma pot opera, ca data fixata pentru ziua de spitalizare era 6 noiembrie dupa care hotarau ei cand ma va opera.

Mai era problema de transport, care a fost pana la urma cu greu rezolvata. Am mers in Germania cu salvarea. Acest lucru a fost rezolvat tot de Liga studentilor de la facultatea unde invat eu, niste oameni minunati.

Plecand de aici pe data de 5 dimineata am ajuns in Hanovra dupa un drum lung si obositor in care era sa mor din cauza proastelor conditii de transport. Nu aveam voie sa fiu miscata tare, iar salvarea zgaltaia din cauza ca era veche si nu era pregatita pentru un traseu atat de lung.

Pe data de 6 noiembrie m-am internat la CLINICA INI. Am ramas uimita cand am vazut cu arata. Era mai frumos si mai ingrijit decat o camera la un hotel din Hanovra.

Primul lucru pe care l-am facut dupa ce mi-au facut internarea, au fost analizele. Au mai urmat si alte investigatii: RMN, CD-scan, FILME,  electrocardiograma, control la ORL sa vada cum inghit si daca aud bine.

In fiecare zi iti alegeai ce vrei sa mananci la masa dintr-un pliant cu 5 meniuri; serviciile sunt ireprosabile, iar personalul de laudat. Cu toate ca eu nu stiam o boaba de germana vorbeam cu ei in engleza, deoarece e o limba pe care si acolo o stiu toti.

Dupa ce m-a vizitat in seara zilei de 6 noiembrie doctorul Samii, am aflat ca operatia mea va avea loc pe data de 9, vineri, dimineata. Mi-a zis ca este o operatie foate complicata deoarece tumoarea este lichida si se afla in mijlocul tuturor nervilor, adica in trunchiul cerebral, iar el nu trebuia sa atinga niciun nerv in timp ce o scotea de acolo, deoarece putea fi mortal pentru mine sau puteam paraliza sau ramane cu tot felul de sechele. A zis ca niciun alt doctor nu se incumeta sa faca operatia, pe cand el o va face cu sanse de peste 90%.

Tin sa va spun ca pana si diagnosticul pus la noi in tara de catre medici a fost gresit, nu era „tumora de ventricul 4”, era mult mai grav si mai riscant.

Venind si ziua operatiei, de dimineata de la 6 m-am trezit, mi-am luat camasa de noapte si pastila pentru operatie si m-am pus in pat asteptand sa vina asistentele sa ma duca in sala de operatie. In acest timp au sosit si parintii mei cu o prietena a mamei care venise sa stea cu ei timp de 5 zile si sa le traduca, deoarece ea locuia in Germania la Rosenhhein …cu totii asteptam clipa plecarii la operatie.

Plecand cu tot cu pat spre sala imi amintesc cum anestezista mi-a pus masca pe fata si in nici 5 secunde am adormit. Nu stiu ce s-a intamplat in timpul operatiei, pentru ca nu am simtit nimic.

Tin sa precizez ca am plecat in gand cu mare incredere si fara frica deoarece eu niciodata nu am putut sa accept ca voi pati ceva. Am plecat in sala rugandu-ma si cerandu-I lui Dumnezeu sa nu lase sa mi se intample ceva rau.

In acest timp al operatiei, care a durat cam 7 ore, parintii mei s-au rugat tot timpul, precum si in tara s-au rugat oamenii care ma cunosteau si oamenii de bine, la multe biserici si manastiri.  

Operatia mea  a fost o minune de la Dumnezeu, pentru ca am ramas fara sechele, sunt la fel ca atunci cand eram sanatoasa.

In timpul operatiei mi-au facut analiza tumoarei, si a inceput lantul de minuni deoarece tumoarea era benigna, adica nu era canceroasa. Dupa operatie doctorul a venit la parintii mei si le-a zis ca operatia a iesit foarte bine si ca el este foarte multumit de cum au decurs lucrurile.

La nici o ora dupa operatie, dupa ce m-au dus la terapie intensiva, m-au trezit sa imi verifice simturile. M-au pus sa misc din maini si din picioare, m-au intrebat daca vad, daca aud, daca imi recunosc parintii, si toate raspunsurile mele au fost afirmative. Toti s-au bucurat, inclusiv si doctorii pentru ca s-au convins inca o data ca operatia a iesit bine, sau totul era OK , cum spuneau ei.

Doctorul imi spusese inainte ca simptomele care le-am avut inainte de a ma opera, puteau sa se accentueze dupa operatie si in timp sa dispara , sau puteau sa dispara sa nu le mai am cand ma trezesc.

Nu mai aveam niciunul dintre simptomele de dinainte, dar s-a agravat respiratia. Respiram mai greu pentru ca aveam o pata pe plamani, ori de la o raceala netratata bine in tara, ori de la cum am vomat si m-am inecat pe drum spre Hanovra.

5 zile am respirat cu ajutorul unui aparat, iar doctorii au hotarat ca sa nu mai imi forteze inima, sa imi faca trahectomie (aceasta consta intr-o taietura la gat unde se introducea un tub care ma ajuta sa respir).

Am stat cu tubul in gat exact cat am stat si sus la terapie intensiva, adica 18 zile.

In tot acest timp am mai avut dureri, dar mai mult de gat, de la tub, decat de cap. A fost greu la inceput dupa operatie deoarece nu puteam merge decat sustinuta de doi terapeuti. Personalul de acolo era foarte atent si se purta frumos cu orice pacient, asa cum se poarta o mama cu copilul ei.

Chiar si la 10 zile dupa operatie, doctorul de la terapie intensiva si cu o asistenta de acolo m-au dus la CD-scan sa vada cum a iesit operatia. A fost foarte multumit cand a vazut ca nu se mai vedea nicio urma de tumoare, doctorul Samii a reusit sa o indeparteze in totalitate. 

Coborand la salon dupa 18 zile am inceput sa fac terapie de recuperare;  in fiecare zi faceam de 2 ori banda, bicicleta, echilibristica, forta si plimbare multa.   

Dupa cateva zile, alti 2 doctori mi-au zis ca operatia a reusit foarte bine si ca nu mai exista urme de tumoare, chiar nici nu se observa ca ar fi fost odata vreo tumoare acolo. Intr-o saptamana si jumatate mi-am revenit, puteam merge normal, mi-au cusut si gaura din gat si nu mai luam niciun fel de tratament pentru ca nu era nevoie.

Tin sa precizez ca nu m-au ras pe tot capul cum fac la noi in tara, ci doar am avut rasa o portiune la spate la ceafa cam de 10-12 cm de lunga si 4 cm de lata, iar pana am iesit din spital abia se mai vedea operatia pentru ca incepuse sa-mi creasca parul.

In data de 4 decembrie mi-au scos si firele de la gat, iar pe data de 6 decembrie m-au externat.

Am stat o luna intreaga in spital si pentru ca am depasit termenul de 2-3 saptamani de spitalizare, cum au apreciat ei la inceput, mai am de platit la INI suma de 12000 de euro.

Dupa operatie, am mai stat o saptamana in Hanovra la o doamna unde au stat si parintii mei cat timp eram in spital, aceasta sustinandu-i foarte mult mai ales din punct de vedere moral, pentru ca ei au fost foarte ingrijorati si credeau ca nu imi voi reveni, vazand ca stau atat de mult la terapie intensiva. Credeau ca evolutia este lenta, dar era foarte buna pentru operatia grea care am suferit-o.

Dupa o saptamana de zile de stat, pentru a ma obisnui cu atmosfera, am plecat acasa cu trenul, cu care am calatorit 24 de ore, schimband pe parcurs de 2 ori. Acum ma simteam bine si nu am mai avut probleme din cauza transportului.

Ajunsa acasa, mi se parea totul diferit…nu imi placea asa de mult. Ma obisnuisem cu cei de acolo, cu ritmul acela de viata, pentru ca au fost niste oameni deosebiti.

Recunosc ca mi-e dor de ei pentru ca s-au purtat frumos si mai ales ca nu erau cu mult mai mari decat mine, s-au purtat ca niste prieteni, de parca ne cunosteam de ani buni. Tin legatura cu unii doctori de la spital pentru a le comunica cum este in continuare starea mea.

Dumnezeu, ne-a indrumat pe mine si pe familia mea sa mergem acolo si ne-a ajutat foarte mult.

Sunt recunoscatoare si multumesc din tot sufletul celor care m-au ajutat si au fost alaturi de mine.

Niciun om nu trebuie sa isi piarda speranta pentru ca Dumnezeu ajuta foarte mult, cand ti se inchide o usa, El deschide alta; are oamenii Lui prin intermediul carora te ajuta. Cu credinta adevarata si cu o vointa de fier se rezolva totul…astazi puteam sa nu mai fiu, sau sa fiu ca o leguma, dar Dumnezeu m-a pazit si mi-a dat din nou dreptul la viata, fara sa raman cu urmari.

Cei care au aceste simptome sa nu se ia dupa ce spun medicii, sa mearga la un neurolog si sa isi faca RMN-ul pana nu e prea tarziu, pentru ca ati vazut ca in numai in 2 luni de zile starea mea s-a agravat foarte mult. 

….SI NU UITATI, TUMOAREA NU TINE CONT DE VARSTA SI DE STAREA MATERIALA!

Anca la clinica din Hanovra  Anca si parintii ei dupa operatie de sarbatori 

Anca dupa operatie   Clinica INI HANOVRA

34 comentarii »

  1. esti o fata minunata.noi toti care te iubim iti multumim k ai fost puternica si nu ai lasat nici un obstacol sa te doboare.te pup si iti dorec k noul an sa-ti aduca numai bucurii si impliniri

    Comentariu de ionela — 30 Decembrie, 2007 @ 8:14 pm | Răspunde

  2. Ma bucur caci te-ai insanatosit si din nou esti acea Anca Samu din-nainte. Ma bucur de aseameanea pentru ca Dumnezeu a avut in vedere cazul tau si a deciz ca mai ai de trait . El stie de ce si pt ce te-a trecut pe aici , sper sa sti si tu si nu uita sa-I multumesti in mod special pt restul vieti tale. Esti si suntem toti datori. Domnul sa te binecuvinteze cu o viata luna plina de binecuvantari si bucuri alaturi de cei dragi tie , dar si de EL ( nu uita este important). Paul Matei fost coleg clasele 1-8 cu Anca Samu colega de la care recunosc cu rusine adesea mai copiam ceva examene cam des da no. Tin sa spun ca nu voi uita acei ani de scoala cu cele trei ance Anca Samu,Anca Cioara,Anca Milklos, era si o oare care Olimpia nu mai stiu nimic de ea mi-ar place sa aflu pe unde este. God bless you.

    Comentariu de PAUL MATEI — 30 Decembrie, 2007 @ 9:00 pm | Răspunde

  3. ma bucur mult ca si voi va bucurati de bucuria mea…inseamna mult pentru mine… si mai ales ca ati fost alaturi de mine mai mult decat ma asteptam. Dumnezeu sa va ajute la fel de mult cum ma ajutat pe mine!

    Comentariu de anca samu — 30 Decembrie, 2007 @ 9:07 pm | Răspunde

    • Sarut mana d-ra Anca .ma numesc Anghel Dumitru si locuiesc in Bucuresti si am un nepotel care are sapte anisori si cinci luni si se numeste ANDREI, care este diagnosticat cu :1)BOALA RECKGLINGHAUSEN,2)PROCES EXPANSIVCHIASMA OPTICA CU EXTENSIE LA NIVELUL TRUNCHIULUI CEREBRAL,NUCLEILOR BAZALI,CEREBELULUI.3)ATROFIE OPTICA BILATERALA.Am indraznit sa va scriu ptr. ca am citit cazul dv. si am vazut ca ati facut o operatie pe trunchiul cerebral ,operatie care la noi in tara nu se poate face .Noua ni sa spus de la spitalul Bagdazar ca nu se poate atinge sau intra in trunchiul cerebral .Am luat si eu legatura cu d-l Dan Santimbreanu care a spus ca ne va ajuta dar acum este plecat in concediu si ne-a recomandat sa mergem la d.na Narcisa Tancu ptr. a ne trimite actele la INI,iar dupa aceea daca vom fi acceptati va ramane marea grije de aputea aduna suma de care este nevoe dupa cate am inteles in jur de 50-60000euro.Avand in vedere ca oparatia dv. a fost pe tr. cerebbral poate ne puteti ajuta cu un sfat sau o indrumare utila ptr. Anrei.Daca puteti raspunde adresa mea de e-mail este:mitel_55@yahoo.com,iar tel :0766477726 si asi dori sa stiu si eu ,daca se poate care este starea dv. de sanatate la doi ani dupa operatie.Cu speranta ca sunteti bine astept un mic raspuns de la dv. Cu stima Anghel si Andrei (nepotelul meu)

      Comentariu de anghel dumitru — 19 Iulie, 2009 @ 9:14 am | Răspunde

  4. Te cunosc de cand ma cunosc pe mine…mi-ai spus ca am fost prima persoana pe care ai sunat-o cand ai ajuns acasa de la Petrosani si ai aflat ca ai tumoarea…am plans…am plans mult….nu puteam sa cred….nu vroiam sa cred mai bine zis….u Ancutza fata aia plina de viata care faceai atmosfera in fata blocului si care aveai cele mai frumoase haine de papusa….fata aia cu care am copilarit si de care ma leaga nenumarate amintiri…sa ai tumoare…imposibil…tot aia era in mintea mea!M-am rugat mult pentru tine si te-am ajutat cat mi-a stat in putinta pt ca tu tot timpul ai fot darnica cu mine si as vrea sa strig in gura mare cata bunatate ai in tine…..Da oameni buni aceasta peroana pe nume Samu Anca-Claudia merita tot binele din lume si de aceea D-zeu a ajutat-o si s-a facut bine si a invins tumoarea…pt ca e o fiinta puternica cu multa dar multa credinta in D-zeu!TE IUBESC mult si iti doresc tot binele din lume…ai grija de tine suflet drag….

    Comentariu de RUSALINESCU ANDA — 31 Decembrie, 2007 @ 2:03 pm | Răspunde

  5. Ne bucuram cu totii ca esti bine….Au luptat multi oameni pentru tine…Adela si Tania sunt 2 persoane extraordinare…au luptat si ele foarte mult pentru tine…ca de altfel toti ceilalti…Si iata ca sistemul romanesc bolnav nu te-a invins pe tine…impreuna am reusit sa il invingem !…Multa sanatate Ancuta si tot ce iti doresti in noul an 2008….o urare ce o adresez de altfel tuturor…Sa fie un an mai bun si sa fim cu totii sanatosi…ca e mai important decat orice !! …Iubiti-va mult si fiti mai buni in noul an !! LA MULTI ANI !!!

    Comentariu de Cosmin — 31 Decembrie, 2007 @ 3:36 pm | Răspunde

  6. Ne bucuram nespus pentru reusita ta, ai dus o lupta foarte grea si iata, cu voia lui Dumnezeu, ai invins! Sa fii binecuvantata in toate zilele, sa zambesti mereu si sa nu-ti pierzi niciodata credinta si curajul!

    LA MULTI ANI!

    In numele echipei „Surprize, surprize”,
    Raluca Barbulescu.

    Comentariu de Raluca Barbulescu — 31 Decembrie, 2007 @ 4:35 pm | Răspunde

  7. Desi nu te cunosteam prea bine inainte sa aud de ceea ce ti s-a intamplat, m-a impresionat mult, chiar m-a afectat. Avem varsta apropiata si n-am putut decat sa ma pun in pielea ta… pentru ca asa ceva putea sa mi se intample si mie sau oricui altcuiva. Dintr-un om sanatos poti deveni oricand un om bolnav, sanatatea nu este un drept, este un dar si tu ti-ai recapatat-o, prin lupta pentru supravietuire (suna dramatic, dar este adevarul)… si tot ce pot sa spun, e ca in urma incercarilor, obstacolelor te-ai dovedit a fi f. puternica si meriti din plin acest dar important: Sanatatea! Avem toti de invatat din povestea ta… mai ales.. sa nu ne batem joc de viata, sanatate etc. pentru ca acestea ne pot fi luate intr-o fractiune de secunda!

    Cu mult drag si respect deosebit,
    (O alta) Anca

    Comentariu de Anca Spatariu — 1 Ianuarie, 2008 @ 7:09 pm | Răspunde

  8. Ancuta, Dumnezeu ti-a dat o sansa. Asta inseamna ca menirea ta pe pamant nu s-a incheiat. Mai ai inca multe de facut. Intotdeauna am crezut, si voi crede in continuare, ca oamenii sunt buni, ca oamenii sunt OAMENI! Au demonstrat acest lucru in momentul in care ai avut nevoie de ei. Cine stie… poate maine cineva va avea nevoie de tine si sunt convinsa ca vei face tot ce-ti sta in putinta pentru a ajuta. Aceasta incercare ne-a demonstrat tuturor ca oamenii nu sunt asa de rai pe cum se crede… Greutatile si lipsurile, in general, sunt mari, dar cred cu tarie ca acestea nu sunt suficiente pentru a ne distruge sufletul… iar acesta e mare… doar ca uneori mai uitam sa ne intoarcem privirea spre el. Mii de oameni au fost alaturi de tine! Stiu persoane care nu aveau posibilitatea sa te ajute financiar foarte mult dar care s-au rugat zile in sir pentru viata ta. Eu m-as bucura daca atunci cand te trezesti, cand deschizi ochii si vezi lumina soarelui, sa spui „Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe toti, Buna dimineata VIATA!” si sa zambesti din tot sufletul…

    Comentariu de Tania — 6 Ianuarie, 2008 @ 7:50 pm | Răspunde

  9. Ceau Anca, sunt Andra sora lu Andrei Soceanu si verisoara lu Paul. De mult nu ne-am mai vazut, dar am auzit de ceea ce s-a intamplat! Ma bucur ca totul a iesit bine, si sper ca totul sa continue asa.
    Dumnezeu sa fie cu tine in continuare si sa aibe grija de drumul tau!

    Am auzit ca ai id. de yahoo, daca vrei intra pe adresa mea, este : andra_calan_1102@hotmail.com

    te pup !

    cu drag,
    Andra!

    Comentariu de Andra — 6 Ianuarie, 2008 @ 8:13 pm | Răspunde

  10. Am citit povestea ta si recunosc ca mi-au dat lacrimile.Felicitari pentru taria pe care ai avut-o si care te-a facut sa mergi mai departe! La inceputul povestii m-au apucat toti nervii posibili pe unii doctori din tara care trataza absolutcu indiferenta problemele oamenilor.Ar fi trebuit sa faci public numele doctoritei de familie sa stie o tara intreaga incompetenta ei si sper ca ai schimbat-o! Multa sanatate si o viata frumoasa si linistita!

    Sisi

    Comentariu de sisi — 29 Ianuarie, 2008 @ 9:36 pm | Răspunde

  11. Mi-am permis sa iau povestea de aici sa o public si pe blogul meu, cu acordul Ancai. Sa-mi fie cu iertare Dan, daca nu trebuia sa fac asta.

    Anca

    Comentariu de bloodie — 6 Februarie, 2008 @ 4:03 pm | Răspunde

  12. @bloodie – no problem. Ma bucur ca ai preluat si povestea ei. E si povestea lui Mihai bolnav de leucemie care ar trebui mediatizata😦. Care este adresa blog-ului tau?

    Comentariu de dasanti — 6 Februarie, 2008 @ 4:05 pm | Răspunde

  13. te rog mult sa imi raspunzi. sint din iasi,mama mea a suferit un accident vascular cerebral acum 4 ani,a ramas paralizata pe partea stanga,e cardiaca,diabetica are doar 54 de ani.e inca tanara.nu a reusiot inca sa mearga,asa vrea sa ma ajuti te rog din suflet sa ma inveti cum sa fac sa ajung la ini in hanivra la medicul care tea operat pe tine.sa incerc poate mai e totusi vre`o sansa sa isi revina .poate acolo ai pot face ceva ca aici lasa de dorit medicina.nu conteaza cat costa stiu oricum ac mult dar macar sa ;ppot face ceva pt ea .te rog mult sa imi raspunzi.

    Comentariu de mihaela — 11 Februarie, 2008 @ 4:56 pm | Răspunde

  14. poati sa imi trimiti raspun pe mail.te rog inca o data sa nu ma lasi.invatama cum s afac sa ajung la ini in germania.mersi mult si sanatate multa.

    Comentariu de mihaela — 11 Februarie, 2008 @ 4:57 pm | Răspunde

  15. sau poti intra pe adresa mea de mes daca vrei s aimi raspunzi.ramikaa.ms mult

    Comentariu de mihaela — 11 Februarie, 2008 @ 4:59 pm | Răspunde

  16. mihaela., lasa-mi adresa ta de mail completa ca am tot incercat sa iti trimit mailul dar nu pot

    Comentariu de anca samu — 12 Februarie, 2008 @ 12:52 pm | Răspunde

  17. adresa mea de email ramikaa@yahoo.ca

    Comentariu de mihaela — 12 Februarie, 2008 @ 11:15 pm | Răspunde

  18. am fost atat de emotionata de cazul tau cat si de atatea alte cazuri care sint in tara asta..si am uitat sa las adresa completa ..scz…ramikaa@yahoo.ca…ms

    Comentariu de mihaela — 12 Februarie, 2008 @ 11:41 pm | Răspunde

  19. draga Anca, sper sa citesti si sa imi dai un raspuns. Sotul meu tocmai a fost operat in Germania de tumora pe artera carotida. Ca si tine nu avea nici o sansa cand a plecat, dar a scapat. Are insa tubul in gat si acuma la 10 zile dupa operatie.As vrea sa stiu cum ai reusit sa stai cu acel tub in gat, daca in timp ce il aveai salivai mult, daca puteai s ainghiti mancare si in cat timp dupa ce ti l-au scos ai mancat normal.El are aceste simptome si nu mai stiu cum sa-l incurajez.

    Comentariu de Marinela Rus — 1 Aprilie, 2008 @ 8:59 pm | Răspunde

  20. daca va referiti la tubul de la traheotomie, eu am stat cu el 15 zile, pana am reusit sa inghit bine.
    dupa aceste 15 zile mi l-au scos si am putut sa beau apa normal si fara sa ma innec , cu toate ca aveam gaura in gat. tin sa va precizez ca in toate cele 18 zile cat am stat la intensiv , din care 15 zile am avut tubul in gat, am fost hranita artificial. am stat inca 2 zile cu gaura in gat, ca asa trebuie si m-au lasat sa mananc, gaura mea fiind acoperita doar de un pansament mai gros. in ziua operatiei de inchidere a gaurii ,nu am mancat nimic, dar de a doua zii am inceput sa mananc orice, dar sa nu fie condimentat sau acru ca jeneaza gatul. trebuia sa mestec bine si sa nu iau imbucaturi mari. nu va faceti griji, avand tumoarea pe aceasta artera carotida si sotul dvs ca si mine , trebuie sa invete sa inghita din nou, ptr ca aceasta a fost afectata si dupa operatie se accentueaza putin aceasta afectiune, dar ptr timp scurt. aveti rabdare si nu disperati deoarece este normal sa se intample asa, pas cu pas veti vedea ca este tot mai bine.
    si mie mi se facea mai multa saliva, deoarece avand acel tub si jenandu-ma glandele salivare produc mai multa saliva ca de obicei, dar invatand din nou sa inghita va fii din ce in ce mai bine; tot ce trebuie este sa se antreneze cu inghititul si sa incerce sa faca exercitii de incordare a muschilor gatului. si mie imi iesea multa saliva pe piept pe langa tub, dar trecand zilele, era din ce in ce mai putina, ptr ca inghiteam tot mai bn chiar daca ma durea.

    Comentariu de samu anca — 2 Aprilie, 2008 @ 7:13 pm | Răspunde

  21. Multumesc pentru raspuns. Anca draga, iti doresc tot binele din lume si sa te bucuri de viata alaturi de cei dragi tie.

    Comentariu de Marinela Rus — 5 Aprilie, 2008 @ 4:15 pm | Răspunde

  22. Am 36 ani, sunt casatorita si am un copil de 13 ani. Am fost diagnosticata in 2004 cu tumora de ventricol 3 care a generat hidrocefalie. Pentru a rezolva aceasta hidrocefalie am fost operata la spitalul universitar de dr Iliescu si Patrascu facandu-mi-se un drenaj.Tumora insa nu se poate opera in tara. Ce sa fac ? Nu vreau sa traiesc cu sabia deasupra capului.Am inteles ca o astfel de operatie costa imens(in jur de 100.000) si implica anumite riscuri. Totusi operatia ta desi a necesitat si alte costuri suplimentare nu s-a ridicat la o astfel de suma.Asta i-mi da curajul de a spera. Ajuta-ma te rog cu un sfat. Multumesc foarte mult

    Comentariu de daniela dumitrescu — 6 Mai, 2008 @ 7:55 am | Răspunde

  23. Draga Daniela iti raspund eu intre timp. Tumora ta se poate opera la Hanovra cu aproximativ 40.000 de euro si la acesti bani eu stiu ca primesti cea mai buna ingrijire si cea mai buna experienta din Europa. Nu-ti pierde curajul. Trimite-le celor de la Hanovra o copie dupa RMN si un istoric medical in engleza. Ei iti vor da un cost estimativ. Bafta!

    Comentariu de dasanti — 6 Mai, 2008 @ 12:40 pm | Răspunde

  24. Doamna Daniela,a-ti facut bine ca totusi a-ti ales spitalul Universitar si pe d-l dr, Patrascu sa va opereze de hidrocefalie. Cred ca de la dansii si stiti de faptul ca aceasta tumoare nu se poate opera in tara. Ce va pot spune eu , sa va mai incuralej pe moment, este ca tumoare dvs., nu este asa de periculoasa cum a fost a mea. Dupa cum a spus si Dan, Hannovra este o solutie foarte buna, va pot garanta asta, pentru ca eu sunt un caz real, cu o operatie foarte grea care a ramas fara sechele. Am depasit suma din cauza ca eu am avut preobleme deglutitie si am necesitat traheotomie(o alta operatie la gat) ptr a nu-mi forta inima, oricum aceasta ramanand destul de sensibila dupa operatie. Va recomand sa trimiteti un mail pe adresa profesorului Samii(in engleza sau germana) si sa ii explicati situatia,deasemenea sa atasati si imaginile de pe cd-ul care vi l-a dat cand a-ti facut rmn-ul, adresa prof samii este:samii.office@ini-hannover.de. El va va da raspunsul. Cred ca operatia va costa in jur de 35-40 de mii de euro, cam acestea sunt preturile care includ pe langa operatie si 2-3 saptamani de spitalizare. Deasemenea puteti incerca la alta clinic din Turcia(Istambul), unde se face cea mai noue terapie radiochirurgicala cu cyberknife(bombardare de protoni a tumorii, fara sa va taie). clinica se numeste JOHN HOPKINS si ptr a intra in legetura cu cei de acolo, vb, cu doamna NARCISA TANCU DE LA VIPMED:0726 945 385, dansa este singura in masura sa va dea informatii despre acest procedeu, pot sa va mai spun doar ca aceasta procedura poate costa chiar un sfert din costurile de la HANNOVRA, insa nu stiu daca rezultatele sunt la fel de bune. Eu va doresc succes in orice varianta a-ti alege si Dumnezeu sa va ajute asa cum m-a ajutat si pe mine.

    Comentariu de samu anca — 6 Mai, 2008 @ 1:30 pm | Răspunde

  25. Draga Anca…
    Cred ca a trecut aproape un an de cand „o alta Anca” mi-a spus ca are nevoie de ajutorul nostru pentru o prietena din Calan… Nu imi vine sa cred… Nu e nevoie sa inchid ochii pentru ca sa mi se para ca totul s-a intamplat ieri…
    Draga Anca…
    Am citit povestea ta azi, dupa ce am primit un offline de la tine…
    Probabil nu vei sti niciodata, Ancutza, cat de multi au fost cei care ti-au fost aproape, asa cum au putut ei… cu mai mult sau mai putin. Asa cum noi nu ne putem decat inchipui cat de greu ti-a fost tie si nu putem decat sa ne imaginam cat de puternica ai reusit sa fii pentru noi toti, cei care cu aproape un an in urma ne-am incapatanat sa credem intr-un miracol!
    Povestea ta, Anca, mi-a reamintit cat de fragila este viata noastra, cat de marunte intamplarile prin care trecem… aproape toate… desigur, cu cateva exceptii! Aseara un prieten de-al meu, Radu, spunea ca se intampla adeseori sa pierdem esentialul in viata… Sunt convinsa ca Radu avea dreptate…
    Am citit si celelalte comentarii… Am vazut ca tragediile nu s-au oprit aici (cum era de altfel de asteptat)… Din pacate nu putem lupta pentru toate aceste cazuri disperate intotdeauna, cu aceeasi credinta neclintita cu care au facut-o atatia oameni pentru tine cu numai cateva luni in urma…
    Vom incerca, insa, sa nu uitam ca atunci cand noi zambim sau radem fericiti, undeva – mai aproape sau mai departe – oameni asemenea noua sufera, iar noi le putem intinde o mana.
    Multumesc, Anca!
    Craciun fericit!
    Cu drag, Ada

    Comentariu de Ada — 18 Decembrie, 2008 @ 9:02 pm | Răspunde

  26. te rog mult da mi si mie nr doctorului care ti a facut rmn-ul!ms

    Comentariu de coman andreia — 28 Iunie, 2009 @ 9:46 pm | Răspunde

    • RMN-ul din tara in care mi s-a descoperit tumora a fost facut la Petrosani, dar nu se vedea bine, de aceea a fost cam greu de interpretat de medicii nostri, cam greu ptr. ei sa puna si diagnosticul de astrocitom pilocitic, cei din Hanovra mi-au facut acolo la clinica alte investigatii atunci cand m-am internat. RMN se poate face la orice clinica sau spital care are aparat RMN, nu am nici un numar de telefon a niciunui doctor de aici deoarece nu tin legatura cu niciun neurochirurg din tara de la noi.

      Comentariu de samu anca — 21 Iulie, 2009 @ 3:38 pm | Răspunde

      • Sarut mana d-ra Anca si multumesc ptr. amabilitatea cu care ati raspuns dar sunt curios ptr. ca dupa cate am citit dv. ati fost operata in trunchiul cerebral operatie care mi sa spus ca nu se poate face nicaeri ca nimeni nu poate opera pe trunchiul cerebral.Eu am un nepotel de 7 ani si 5 luni care are gliom de nerv optic bilateral( adica ambii nervi optici )si unele leziuni in trunchiul cerebral ,iar la iesirea din spital ni sa spus ca ar avea si o tumoare gigant care ar porni spre tr. cereb. dar care tumoare este contestata de dr. Sergiu de la Euroclinic si de alti madici ,si toate acestea in urma faptului ca acum aproape o luna de zile nepotelul meu ANDREI a intrat in coma aproape 48 de ore (ziua sa culcat in jurul orei 13 si nu am mai reusit sa-l trzim ,intrand in coma ).iar doctorii spun ca nu stiu de ce a intrat in coma si ca ce are el este de netratat .Ramane sa-i mai repetam un RMN la spitalul militar din Buc. si dupa aceea am vb. cu d-l Dan sa trimit actele la INI sa vedem parerea lor.Eram foarte curios sa stiu care este starea dv.de sanatate actuala .Am convigerea ca suntei sanatoasa ,si de aceea eu si nepotelul meu ANDREI va dorim MULTA FERICIRE si NOROC in viata.Cu stima si respect Anghel si ANDREI

        Comentariu de anghel dumitru — 21 Iulie, 2009 @ 8:06 pm

  27. Tot respectul pentru md Sami. Un om de o capacitate extraordinara si calitate morala fara egal. Am avut ocazia sa traduc unei prienene din romania care a fost operata acolo si l-am cunoscut personal pe acest geniu. L-a intrebarea de unde si cum reuseste sa faca toate aceste operatii extrem de dificile, de unde are aceste capacitati si cunostiinte, raspunsul lui a fost unul extrem de simplu – O privire spre cer. Un om de o modestie extraodinara si o competenta fara egal. Ai nostri medici ar avea ce invata de aici. Numai bine tutoror si multa sanatate

    Comentariu de Cristian gruber — 31 Iulie, 2009 @ 11:18 am | Răspunde

  28. Sunt atit de fericita ca te vad sanatoasa.sunt diriginta ta din cl V-VIII,HANZI DANIELA M-am rugat pt tine si ma bucur ca dumnezeu ti-a aratat iubirea lui prin minunea pe care a savirsito cu tine,salvinduti viata.ma bucur ca colegii tai ,mai ales unii,ti-au fost aproape si ca spiritul vostru de unitate si dragoste nu v-a parasit.am sarit in sus de bucurie cind am vazut ca d-nul Becali ti-a donat suma de bani la surprize,surprize si am stiut atunci in sufletul meu ca te vei vindeca.cind ajung pe la calan o sa te caut,daca nu esti pe la scoala.iti doresc sanatate si putere tie si minunatilor tai parinti,te iubim .

    Comentariu de daniela hanzi-moga — 21 Ianuarie, 2010 @ 11:59 pm | Răspunde

  29. buna ziua voua si telespectatorilor ma numesc corin aurel am 16 ani sunt sigur ca basescu sa demisioneze este bine si il votez pe diaconescu presedinte azi 22 ianuarie a fost ziua lui sora mea aleluia va las sunatima la 0723821115

    Comentariu de corin aurel — 22 Ianuarie, 2012 @ 10:17 pm | Răspunde

  30. Si eu am dureri de cap aproape zilnic .acum cati- va ani am fost lovita cu copita de la cal in cap .am fost la timisoara si aveam un cheag de sange pe creier.eu am refuzat operatia pt ca nu vroiam sa imi taie parul,si pt ca nu ma simteam rau,a durat un timp pana la externare ,maxim o luna si mi s- a zis ca s- a ameliorat.acum daca urc o mica panta am dureri de cap,daca simt cam 3,4 min un miros de parfum iar ma ia durerea.daca ma grabesc undv sau ma supar nu pot uneori suporta durerea .iar doctorita de familie tot calciu imi da sau pastile ,dar eu iau zilnic pastile de durere si nu vor mai avea efect.nu stiu ce sa fac.

    Comentariu de ralu — 1 August, 2015 @ 10:17 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: