Dasanti’s Weblog – Viata, sentimente, informatie

T.G. – povestea lui

T.G. este un baietel care nu vrea sa fie aratat cu degetul. La varsta lui poate si eu as fi facut la fel. Povestea sa este emotionanta si este una de succes. Poarta semnatura Seriu Stoica, un chirurg obisnuit sa curete dupa altii si sa repare. V-o impartasesc mai jos asa cum am primit-o pe email.

Scrisoare de prezentare a cazului si de

 multumire pentru domnul doctor Sergiu Stoica

 

 

Pe 17 aprilie 2006, copilul meu in varsta de 14 ani, in urma unui C.T. i s-a descoperit o “tumora chistica intracerebrala temporo parietala stanga cu diametrul de 6 cm ce comprima ventriculul lateral stang si deplaseaza linia mediana”.

Pe 19 aprilie 2006 a fost operat de urgenta de profesorul Danaila si echipa sa. Dupa operatie timp de 3 luni totul a decurs foarte bine.

Examenul anatomic patologic a rezultat:”Ependinom anaplazic”

Pe 24 iulie C.T. a aratat recidiva tumorala. Doctorii care l-au operat au recomandat radioterapie la institutul Oncologic Fundeni. La I.O. Fundeni a inceput procedura chinuitoare (copilul nostru avea dureri de cap, stari de voma, lipsa poftei de mancare, scazuse foarte mult in greutate).

Dupa 32 sedinte de radioterapie, pe data de 17.10.2006 s-a facut un examen R.M.N. In urma acestui rezultat, prof. Danaila a hotarat a doua interventie chirurgicala, pe data de 25 octombrie 2006.

Radioterapia nu l-a ajutat cu nimic, parca din contra i-a facut mai mult rau.

Dupa a doua operatie raspunsul medicilor a fost foarte scurt si neclar: ”am scos ce-am putut”. Nici medicii de la I.O. Fundeni nu stiau ce tratament sa administreze, pentru ca, nu aveau nimic concludent. Dupa ce a venit rezultatul de la Institutul Victor Babes cu diagnosticul de: “tumora papilara glioneuronala” medicii de la I.O. Fundeni au putut stabili un tratament corespunzator.

Din decembrie a inceput chinuitoarea chimioterapie. Tot din decembrie a inceput sa aibe probleme cu vederea. Din ce in ce era tot mai rau. De atunci pana in momentul prezent el nu vede decat foarte putin diagnosticul fiind “atrofiere de nerv optic” pentru care se zice ca in momentul de fata nu exista remediu, dar noi tot speram. Speram ca Dumnezeu sa faca o minune, avansand medicina si sa se descopere ceva.

Din decembrie 2006 pana in noiembrie 2008, a facut chimioterapie cu o pauza de trei luni in tot acest interval.

In aceasta perioada tumora a avut scaderi in diametru, a stationat si in ultimul timp a crescut, nestiind nimeni de ce.

De mentionat ca nici la prima dar nici la a doua interventie chirurgicala nu s-a scos tot, motivand ca nu se putea.

Pe 11 septembrie 2008, in urma unui R.M.N. prof. Danaila a spus ca este nevoie de a treia interventie chirurgicala, dar ca noi ca parinti hotaram pentru ca sunt riscuri foarte mari. Cu toate ca dupa a doua operatie, prof. Danaila si echipa san e dezamagi-se si nu ne mai inspira nici un fel de incredere, dupa R.M.N. din 11 septembrie 2008 ne-a dezamagit total, ceea ce ne-a determinat sa mergem la un alt neurochirurg, acela fiind domnul doctor Sergiu Stoica de la spitalul clinic de urgente pentru copii “Maria Sklodowska Curie”. Despre acest medic auzisem la televizor. Am mers la spital sa-l cautam, fara trimitere, fara recomandare si foarte mare ne-a fost mirarea de modul in care am fost primiti de acest doctor in cabinetul dumnealui.

S-a uitat cu foarte mare atentie pe toate R.M.N., pe toate actele ce demonstra istoricul bolii pana in acel moment.

A spus ca este de operat si ca il va opera, daca prof. Danaila nu mai este de acord sa  efectueze aceasta operatie.

Decizia de a fi operat de doctora Sergiu Stoica a fost a noastra, a parintilor, pentru increderea pe care ne-a inspirat, prin felul de a ne explica si a ne linisti ca nu sunt riscuri mai mari decat celelalte 2 operatii.

Pe 14 octombrie 2008, copilul nostrum a fost operat a treia oara dar de data aceasta de domnul doctor Sergiu Stoica si echipa sa.

Daca interventiile anterioare au durat 2 ore si respectiv 2 ore jumatate, cea de-a treia a fost de 13 ore cu aceeasi aparatura, dar cu alta maiestrie si cu alta indemanare. Domnul doctor S. Stoica a facut pentru acest copil un efort supraomenesc, eliminand in totalitate acea tumora. Dupa 13 ore de stat in sala de operatie domnul doctor S. Stoica iese epuizat, dar cu zambetul pe fata si ne anunta ca: „operatia a fost un succes, fiind eliminat totul”. A fot cel mai frumos moment din ultimii 2 ani si jumatate. Nu stim cum sa-i multumim acestui minunat medic pentru minunea pe care a facut-o pentru copilul nostru.

Nu exista cuvinte de multumire pentru acest minunat om, credem ca este trimis de Dumnezeu pentru noi si pentru multi alti oameni necajiti.

Multumirea noastra este imposibil de a fi exprimata in cuvinte, dar cu toate acestea incercam pe cat posibil sa fim intelesi.

 

Multumim domnului doctor Sergiu Stoica si echipei sale pentru ajutorul acordat copilului nostru si nu putem incheia aceasta scrisoare cu sfarsit fericit decat cu „o infinitate” de multumiri si cu:

 

                „Dumnezeu sa ii dea multa sanatate si putere!”

 

 

 

7 comentarii »

  1. […] Sergiu Stoica. Sunt momente când mă gândesc cum ar fi dacă ziua lui ar avea 48 de ore. Mult, mult mai bine, cred. Gândurile de mai sus sunt ale unei tinere, Geo, căreia Dr. Sergiu […]

    Pingback de Gânduri pentru un doctor. Pentru Sergiu Stoica « Isabellelorelai’s Weblog — 22 aprilie, 2009 @ 11:22 am | Răspunde

  2. […] cazurile operate de domnul doctor și mărturii ale pacienților săi se pot găsi aici, aici și aici. Toate transmit doar semnale […]

    Pingback de oameni buni « Camil Stoenescu's Weblog — 17 octombrie, 2009 @ 3:19 pm | Răspunde

  3. Buna ziua. Eu sunt varul lui. Din nefericire tumoarea a recidivat. A fost operat a 4-a oara tot de Dr Stoica, care a fost alaturi de el. Din pacate acum a ajuns o leguma. Este intre viata si moarte. Sta la pat, nu mai mananca, nu mai vorbeste, sau nu mai vrea sa vorbeasca. Domnul Stoica spune ca dpdv medical e bine (tumoarea e relativ mica momentan). I-a pus un sut care sa dreneze lichidul.
    Dar psihicul sau e la pamant. Nu cred ca isi mai doreste sa traiasca.
    Am auzit despre Gama Knife. Stiti ceva? Sau orice alt tratament alternativ pt acest tip de tumora: PAPILARA GLIONEURONALA! Pe ultima biopsie scrie un posibil tratament cu BEVACIZUMAB.

    Sanatate multa!

    Comentariu de Marian — 24 octombrie, 2009 @ 3:21 pm | Răspunde

  4. S-a stins. Varul meu s-a stins… Dumnezeu sa il odihneasca in pace!

    A fost o moarte lenta, usoara, el fiind inconstient dar credem ca auzea tot. Nu mai deschisese ochii de multe zile dar cu cateva secunde inainte sa treaca dincolo i-a deschis si i-au curs siroaie de lacrimi. L-a privit pe tatal sau si apoi a plecat.

    Stefan, nu te vom uita!

    Comentariu de Marian — 30 octombrie, 2009 @ 6:44 pm | Răspunde

  5. Tinem sa ii multumim in continuare domnului Dr Stoica. A plans si el cand s-a uitat pe ultimul tomograf. Cred ca l-a iubit pe Stefan. Ii multumim pentru toata daruinta si pentru faptul ca a facut tot ce se putea face.

    Numai bine!

    Comentariu de Marian — 30 octombrie, 2009 @ 6:45 pm | Răspunde

  6. DUMNEZEU SA-L IERTE ! CONDOLEANTE FAMILIEI INDURERATE!

    Comentariu de dasanti — 30 octombrie, 2009 @ 8:21 pm | Răspunde

  7. Sa va intareasca Dumnezeu! Sincere condoleante! Dumnezeu sa-l odihneasca!

    Comentariu de alexa — 31 octombrie, 2009 @ 8:23 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.