Sergiu Stoica – salvatorul de lumi

Dragul meu prieten Sergiu Stoica,

Acum o luna cineva mi-a cerut sa scriu un eseu despre o personalitate sau o persoana care ne-a impresionat. Si l-am scris. Iar pentru ca maine este ziua ta il las aici ca sa-l citeasca toata lumea si sa inteleaga macar o particica din ce faci tu pentru oameni.

Cu drag,

Dasanti

PS: Multumesc Lara Popovici pentru tot!

–

Sergiu Stoica – Salvatorul de lumi

“Cel ce salveaza o viata, salveaza o lume intreaga” este o expresie pe care am remarcat-o atat in filmul “Lista lui Schindler”, cat si recent, in diverse campanii umanitare. Ea provine din Talmud si este mai degraba o completare in antiteza a expresiei “cine distruge viata unui om distruge o lume intreaga”. Se poate discuta destul pe tema acesteia insa eu as vrea sa ma axez pe prima parte. De asemenea, Eleanor Roosevelt credea ca nu exista o fericire sau o recompensa mai mare decat sa poti sa faci o schimbare fundamentala in viata unui om.

Pe mine aceste doua expresii alaturi de valorile care deriva din ele ma duc cu gandul la un om pe care l-am cunoscut in decembrie 2007, la putin timp dupa ce am aflat o veste trista din punct de vedere medical. Cautasem deja mai multi medici cu care sa pot sa discut si care sa ma ajute in ceea ce avea sa fie cea mai grea incercare din viata mea de pana atunci.

Dezamagit dupa atatea experiente, pe care le-am considerat nu numai o pierdere de timp, dar adevarate incercari de rabdare avute cu personaje ale caror nume incep cu “profesor doctor” sau “conferentiar”, aveam sa primesc un telefon de la o colega de serviciu care insista sa ma intalnesc cu “cel mai bun doctor” din domeniul in care eu cautam o opinie pertinenta.

“Cel mai bun doctor” este mereu o expresie relativa! Urma sa invat acest lucru in anii ce aveau sa vina. Stateam dezamagit in casa si ma gandeam sa anulez intalnirea programata neconventional la “Shirley’s” in regie, pe o vreme ploioasa si urata pentru care urma sa traversez tot Bucurestiul pentru a discuta cazul meu. Ma temeam sa nu am aceleasi discutii sterile, fara solutii in care ti se spune fara menajamente ca esti intr-o situatie foarte dificila si numai el, “cel mai bun doctor”, te poate salva din aceasta incercare.

Ma gandeam sa o las balta si sa ma folosesc de informatiile pe care le cautasem singur in mai multe limbi straine despre afectiunea respectiva si sa imi incerc singur norocul in a coresponda cu profesori doctori de afara, despre care insa nu aveam nicio referinta din partea nimanui, ci, dimpotriva, doar cateva articole publicate pe internet. Fiind om de comunicare, stiam ca internetul poate sa cuprinda surse a caror credibilitate poate sa fie pusa serios in discutie. In final, tot la insistentele colegei de serviciu, care urma sa ne insoteasca la intalnire, am ajuns sa-l cunosc pe Sergiu Stoica, neurochirurg.

Recent sosit in tara, in anul 2007, dupa o perioada lunga de rezidentiat in Franta si Canada, parea mai degraba un coleg de liceu mai in varsta, pe care ma gandeam ca nu stiu de unde sa-l iau, decat ca un medic neurochirurg. O strangere ferma de mana, un zambet care insotea fiecare expresie care ii parasea gura si o privire care te cuprindea instantaneu de caldura m-au facut sa ma relaxez total pe tot parcursul intalnirii cu acest om. Am discutat despre tot ce citisem pe internet si m-a sfatuit sa iau drumul strainatatii, pentru ca in Romania aparatura folosita in cazul acestei operatii este insuficienta si, in plus, experienta neurochirurgului trebuie sa fie una particularizata pe aceasta afectiune.

Era primul om care imi spunea ca nu el este cel ce avea sa ma salveze. Ca nu el este singurul care poate sa faca aceasta operatie. Ca nu sunt pe moarte, ca mai pot astepta, timp in care pot sa ma informez complet. Ca nu este o decizie pe care trebuie sa o iau peste noapte si ca are de asemenea cateva recomandari la care el crede ca este bine sa incerc. De asemenea, mi-a spus ca si el ar putea face cu succes aceasta operatie fara probleme, insa probabil undeva la mijlocul anului urmator, cand spera sa reuseasca sa isi doteze sala de operatii cu aceste aparate care in Romania nu se foloseau.

Revenind la relativitatea expresiei “cel mai bun doctor”, aceasta este mereu dominata de subiectivismul celui care a avut un contact cu un medic. „Pentru ca m-a tratat pe mine si nu au fost probleme este cel mai bun” cred cei care fac astfel de recomandari. Nu se gandesc insa ca niciun caz nu seamana cu altul si ca ceea ce a fost valabil la ei se prea poate sa nu fie valabil la altul. Este, din pacate, cel mai periculos lucru atunci cand vorbim despre sanatatea unui om.

In plus, nimeni nu tine cont, atunci cand recomanda un medic, de cat de bun psiholog este acel medic recomandat. Aveam sa aflu de la neurochirurgii germani ca munca lor reprezinta doar treizeci la suta din recuperarea totala a pacientului iar restul de saptezeci la suta o face insusi psihicul pacientului. De aceea era atat de importanta umanitatea pe care acesti specialist straini o afisau in tot ceea ce faceau, care, pentru noi cei veniti din Romania sau orice alt stat din Europa de est, paruse ceva de neconceput si iti dadea si mai multa incredere ca urmeaza sa te faci bine.

Sergiu Stoica a stiut ca in acea seara, in care s-a intalnit cu mine, totul se rezuma la mine si nu la el. Probabil scolit in acest spirit, nu s-a concentrat, ca predecesorii lui cu care am vorbit, pe tot ce au realizat ei, cate carti au publicat, cati pacienti au operat, ci s-a axat strict pe ce am eu de facut si care sunt optiunile cele mai bune pentru mine.

In acel moment am realizat, pe langa faptul ca sunt extrem de norocos ca am ajuns sa il cunosc, necesitatea promovarii unui astfel de om si necesitatea accesului pacientului roman la astfel de medici din tara si strainatate. Aveam sa fiu dezamagit ulterior de cat de putini medici din Romania procedeaza precum Sergiu si am fost nevoit, la inceput, sa recomand, in principal experiente internationale celor care imi cereau o parere. Sergiu a reusit sa stranga langa el oameni care gandesc la fel. Probabil acestia au fost incantati de perspectivele pozitive pe care, alaturi de acest om, le pot oferi unor oameni ce se cred fara o cale de iesire, pe marginea prapastiei.

Intre timp, Sergiu atinge, sub o forma sau alta, vietile a mai mult de cinci sute de pacienti anual. A fost o calatorie de aproape sapte ani, timp in care eu il recomandam ca fiind „cel mai bun doctor” pe cel care nu m-a operat dar care a stiut cum sa imi vorbeasca, cum sa ma sfatuiasca si cum sa ma ajute sa aleg cea mai buna optiune pentru situatia mea. Stiam ca, daca a facut acest lucru pentru mine, o va face si pentru toti cei care ii vor trece pragul. In plus, m-a inspirat sa fac si eu acelasi lucru, la o scara, evident, mult mai mica.
Pana la urma, cele doua expresii celebre isi gasesc aplicabilitatea cand vorbim despre Sergiu Stoica. Cand imi da un mesaj sau cand ma intalnesc cu el dupa ce a terminat de operat un caz in care totul i-a iesit exact asa cum a dorit, Sergiu radiaza de bucurie. Nu de mandrie, ci de bucurie. Iar Sergiu cred ca a inteles cel mai bine ce inseamna sa faci o schimbare fundamentala in viata cuiva. Acest lucru il umple de bucurie, din acest proces isi ia energia, cu asta se hraneste. Ajungand insa la a doua expresie din acest eseu, nu pot sa nu raman ganditor – si fara raspuns – la urmatoarea intrebare: Oare cate lumi a reusit sa salveze Sergiu Stoica?