Dasanti’s Weblog – Viata, sentimente, informatie

CRISTIAN DIMITRIS ARAVA – povestea celui mai mic pacient de pe acest blog

 
 

Dragilor astazi 11 martie 2009, am primit povestea celui mai mic pacient de pe acest blog. Tin legatura cu parintii lui de ceva vreme timp in care le-am facut programarea pentru analize suplimentare la Hanovra. Profesorul vrea sa se convinga daca este necesara o operatie sau doar plasarea a inca un shunt intraventricular care sa dreneze chistul deja existent in speranta ca tumora (craniofaringiom) nu va mai creste. Sper din tot sufletul meu ca acest caz sa fie cu happy end pentru ca pustiul este hyper-simpatic.   

 

  Un caz dificil  la o varsta frageda 

 

 

 

                                                                                                                                                                                        

 

 UPDATE 26 MAI 2010 

Buna ziua, imi cer scuze pt ca nu am mai scris nimic de un an de zile, timp in care Cristian a mai crescut, acum are 4 ani si jumatate, a invatat foarte multe lucruri noi, este sanatos tun inafara de problema la cap si este plin de viata, doar ca in tot acest timp a facut nenumarate analize (de sange, oftalmologic si RMN-uri) pt. a urmari evolutia tumorii, din care a ramas traumatizat, la vederea acului unei seringi deja tremura si plange urland, macar acesta sa fie singurul lucru care il afecteaza.  

Numai ca in urma RMN-ului facut in aprilie 2010, s-a constatat ca tumora (partea chistica defapt) din pacate s-a marit foarte mult si exercita o presiune enorma asupra hipotalamusului, care mai devreme s-au mai tarziu va distruge functiile ireversibile (somn-veghe,  proportie calorica, temperatura corpului, etc) si din acest motiv trebuie facut ceva cat mai urgent posibil.

 

Speranta noastra potrivit careia Cristian este un norocos si ca tumora va stagna, s-a spulberat. Ma innebuneste gandul ca in orice moment i se poate intampla ceva rau. 

Profesorul din Germania, ca sa amane operatia  de care ne este atat de teama, vrea sa intervina prin a-i trage partea chistica cu un ac si sa-i mai introduca inca un shunt care presupune drenarea continua a chistului.  

Am fost instiintati si de costul interventiei care este aproximativ 40.000  euro, din pacate aceasta suma este imensa pt.noi, ca familie, venitul lunar al sotului abia acopera strictul necesar si alte mici nevoi, mai exista si teama locului de munca, cu situatia de aici din Grecia chiar nu este de gluma.
 

Am fost sfatuiti de acum un an sa mediatizam cazul, in privinta strangerii de fonduri, dar am refuzat sa cred ca lui Cristian i se poate fura dreptul la o viata normala, am indraznit sa sper ca nu traim decat un cosmar din care vom iesi, sper ca Dumnezeu nu ne-a uitat si ca va face un miracol.
 

Inca de la inceput, pe patul de spital, am promis copilului meu, ca nimeni si nimic nu-i va fura dreptul la copilarie si ca vom merge pana in panzele albe daca e nevoie.

  

Facem un apel la oricine ne poate ajuta, cu orice suma, pt. ca fiecare gest al dvs. ne-ar reda increderea si speranta, de care avem atata nevoie, pentru ca copilul nostru, Cristian, sa duca o viata normala in continuare.

 

 

Va multumesc pt. atentia acordata acestor randuri scrise de catre o mama disperata.
           
Conturile in care puteti face donatii daca doriti sa ne ajutati sunt:

 PIRAEUS BANK    –  Constanta, sucursala Tomis Nord  

 Euro : RO39 PIRB 1402 4275 0200 2000
Lei   : RO73 PIRB 1402 4275 0200 1000

UPDATE 21 MARTIE 2009  

 
 
 

  

  

 
 
 
 
 

Iata ca ne-am intors din Germania unde am fost plecati in perioada 16-20 martie,pentru noi analize.  Au fost emotii mari, in afara de faptul ca nu stiam ce veste vom afla in urma RMN-ului,a fost impresionant si faptul ca am ajuns la INI Hannover,una dintre cele mai bune clinici din lume si mai ales a fost o mare onoare pentru noi sa-l cunoastem pe prof.dr.Rudolf Fahlbusch.  

  

Acesta la randul lui a tinut sa-l cunoasca pe Cristian, in urma vizionarii CD-ului cu RMN-ul facut in Atena, trimis de catre prietenul nostru Dan Santimbreanu in luna februarie, afirmand ca situatia copilului nostru este intr-adevar una speciala. 

image0107 image0046 

        

Cristian  a fost internat pentru doua zile in clinica pentru a i se face analize de sange, RMN si control oftalmologic. Spre surprinderea medicului si a noastra 

RMN-ul arata ca tumora s-a micsorat !!! Dumnezeule, o mare usurare in sufletele noastre,cel putin pentru prezent. 

        

Dupa ce au iesit toate analizele,profesorul Fahlbusch a venit in camera sa ne explice mai clar care este situatia in momentul de fata. Parerea lui este ca, in momentul in care neurochirurgul din Atena i-a introdus shunt-urile in cavitatea craniana, probabil din greseala ar fi atins s-au ar fi intepat tumora,astfel partea lichida s-ar fi resorbit,dar greseala lui putea sa coste mult si totusi din fericire pentru Cristian este bine; tumora ar fi fost cat o nuca si acum ar fi jumatate. Noi suntem convinsi ca Dumnezeu a facut deja o minune si speram s-o faca in continuare. 

         

Profesorul ne-a spus ca in momentul de fata daca copilul ar fi operat ar fi fatal, n-ar avea nici o sansa sa scape cu viata,din motivul ca tumora micsorandu-se s-a impartit in ambii ventriculi si este imposibil sa fie extrasa.  Dar nu este cazul  sa fie operat pt.ca Cristian este perfect sanatos si ne-a mai spus ce nu ne-au expli-cat alti medici,cum ca tumora fiind chiar pe glanda hipofiza este de preferat sa fie operat,(daca tumora nu creste),dupa 18 ani sau cel putin dupa varsta de 9 ani, astfel incat organismul copilului sa se dezvolte din punct de vedere hormonal, o operatie in viitorul apropiat l-ar nenorici pe viata… 

        

Ni s-a recomandat la fiecare 3 luni control oftalmologic si la fiecare 6 luni un RMN.  Ni se spune din toate partile sa fim pozitivi,oare poate cineva sa accepte realitatea despre copilasul lui ?  cum ca o tumora blestemata,istalata acolo unde nu trebuie,poate sa-i fure copilaria,adolescenta,tineretea si chiar viata?!!!  

  

Numai Dumnezeu este singurul care poate face ca Cristian sa aiba o viata normala mai ales fara sechele si chiar daca va fi operat dupa 18 ani.  

  

image0048 image0078 image0108 

  

 –––––––––––––––––––––––––––––––- 

Nu in urma cu mult timp, ne credeam o familie fericita, modesta dar bogata prin bijuteria cea mai de pret din viata unui om, cadoul de la Dumnezeu, si anume copilul nostru Cristian Dimitris, in varsta de 3 ani, un copil mult dorit care a venit pe lume dupa 2 ani de asteptari si 7 ani de casnicie. Un copil perfect sanatos si frumos, care ne-a schimbat viata in totalitate si care a devenit centrul Universului nostru.   

  

Dar iata ca viata, din pacate, este extrem de dura, si ca nu stii niciodata ce-ti ofera. In  septembrie 2008, Cristian a inceput gradinita, emotii mari, ca fiecare parinte, cand copilul tau face primii pasi spre societate; ma durea sufletul sa-l las plangand, dar dupa o luna s-a acomodat cat de cat. Intre timp face de doua ori rosu in gat, a luat antibiotice, ca fiecare copil in primul an de gradinita, dealtfel am fost  avertizati si de pediatra copilului, ca se va molipsi mai des.In ziua de 31 octombrie incepe calvarul vietii noastre.   

  

Ca in fiecare zi, am iesit afara la joaca in apropierea casei, Cristian s-a dat in leagan, apoi pe topogan, trebuie sa mentionez ca, in ciuda faptului ca era sfarsit de octombrie, afara era o zi superba  de toamna. Ajungem acasa pentru masa de pranz si dintr-o data Cristian imi spune ca-l doare capul, la inceput am crezut ca joaca teatru ( auzindu-ma pe mine uneori) insista sa-l iau in brate si-mi spune din nou” mami, ma doare capul”, am crezut ca soarele a fost de vina si chiar mi-am reprosat ca nu i-am luat sapca.      

    

Spre seara durerea persista, dupa care iau telefonul si sun pediatra copilului, intreband-o: “d-na doctor, copiii la varsta aceasta (2 ani si 10 luni) au dureri de cap? «  imi raspunde ca, da, din diverse motive, imi spune sa asteptam febra dupa care s-o sunam din nou. A doua zi , a treia, a patra zi, durerea continua fara nici un fel de febra sau alt simptom. A cincea zi ,4 noiembrie , copilul incepe chiar sa planga de durere, ducand mana la frunte, impreuna cu sotul hotaram sa mergem la urgenta, la spitalul de copii din Atena (unde locuim de cativa ani).  

  

Dupa patru ore de asteptare la rand, copilul este analizat de catre doi pediatri, spunandu-ne ca totul este in regula, urmeaza control ORL, acelasi raspuns, apoi control oftalmologic, totul OK, dar copilul continua sa planga, ajungem la neurolog, dupa cateva minute bune de ‘interogatoriu’, pentru ca nu era prea credibil ca un copil la varsta aceasta sa stie ce inseamna durerea de cap, intr-un final copilul plangand si tinandu-se cu mana de frunte, spune : « ma doare capul », astfel neurologa a fost nevoita sa il interneze, de urgenta, pentru a-l supraveghea toata noaptea. Deja  am intrat in panica, pentru ca in cursul noptii i s-au administrat copilului supozitoare cu paracetamol, insa fara nici un pic de amelionare, incepusem sa cred ca este ceva grav, m-am gandit chiar la meningita.  

  

Dimineata, la prima ora, ne viziteaza o echipa de medici si asistente, dupa care hotarasc sa i se faca copilului, urgent,analize de 

sange si tomografie. Imediat  dupa ce iese de la tomogafie, toata lumea retinuta, nu ni se da nici un fel de amanunt, am intrebat daca totul este in regula si ni se raspunde ca, dupa ce ies toate analizele , ne vor da raspunsul.  

  

Mergem in camera si eu am inceput sa plang, pentru ca din experienta proprie stiam ca se poate da un raspuns si pe loc, chiar daca abia dupa 2 zile iese analiza clar. A doua zi ne cheama medicul neurochirurg in cabinet si ne da vestea cumplita, cum ca fiul nostru are un chist adanc in creier si serioasa hidrocefalee. SOC !!!  

  

Am simtit ca vreau sa mor chiar in momentul acela,totul in jurul nostru se naruie, nu se poate reda in cuvinte, ce simt o mama si un tata la aflarea unei asemenea vesti ingrozitoare, despre propriul lor copilas ,dulce, care nu implinise, inca nici macar 3 anisori….  

  

A doua zi urgent in sala de chirurgie, ni se cer semnaturile pentru anestezie, cu lacrimi in ochi suntem de acord, ni se explica ca, momentan, nu va avea loc operatia de extirpare a chistului ci ca vor introduce 2 shunt-uri in cavitatea craniana pentru a scapa copilul de durerea  ingrozitoare de cap (nici macar nu stiam ce sunt acelea). In sfarsit, dupa o ora jumatate iese anestezista si ne anunta ca totul a decurs normal si Cristian este bine.   

  

Dupa o saptamana, sub supraveghere medicala, i se face copilului o noua analiza si se constata ca, defapt, nu este chist ci tumora cerebrala, denumita craniofaringiom si ca operatia va avea loc in curand. Zilele se scurg una cate una  in asteptarea operatiei, dupa o alta saptamana i se face copilului o alta tomografie (SPECT), mult mai clara si astfel neurochirurgul a luat hotararea ca, operatia nu va mai avea loc deoarece prezinta mare risc, (pentru nervul optic, dereglare hormoni) .  

  

Abia la final ni s-a spus  care este de fapt realitatea, din motivul ca operatia prezinta mare risc, medicul prefera sa astepte sa vada daca nu cumva tumora stagneaza, si copilul sa traiasca toata viata asa.  

  

Μedicul a constatat in acele 25 zile de spitalizare ca, din punct de vedere neurologic, copilul este perfect sanatos si ca aceasta ar fi cea mai buna alegere, pentru moment. Ni se recomanda o noua tomografie dupa 3 luni  de zile. 

  

Plecam acasa deprimati si fara dorinta de viata, simtim ca de acum inainte vietile noastre s-au schimbat si ca nu vom mai fi niciodata ca inainte. 

      

Toata lumea, incepand cu parinti, frati, rude, prieteni si cunostinte, incercau sa ne incurajeze, cum ca totul va fi bine, (si le multumim ca sunt alaturi de noi) dar nu este deloc usor, aveam sentimentul ca  numai  noua ni se intampla lucrul acesta cumplit si ca ceilalti din jurul nostru nu au cum sa inteleaga nelinistea din sufletele noastre impietrite de durere.   

  

Dupa iesirea din spital, intr-adevar, Cristian este perfect sanatos, dar teama zilei de maine se instaleaza in noi si astfel incercam sa ne alinam durerea, mergand la Manastire, in apropierea Atenei (cu moastele Sf. Efrem- binefacator de minuni), de cate ori putem, 

      

Intre timp, am incercat sa ascultam si alte pareri de la alti medici neurochirurgi, din Atena. Ni se spune de acelasi mare risc, despre o operatie foarte grea si ca daca  tumora continua sa creasca pune in pericol vederea si chiar viata copilului. 

      

Zile, saptamani de cosmar, dupa care, intr-o zi de ian.2009, intamplator vad la emisiunea « Povestiri Adevarate »(protv.international), un copil , cu numele de Victoras Damian, cu aceeasi problema ca si Cristian, tumora cerebrala, care urma sa plece in Germania la operatie.  

  

Inima a inceput sa-mi bata cu putere, mi-au dat lacrimile si in momentul acela mi-am spus : « Dumnezeule, cineva care traieste aceeasi drama ca si noi !!! » Mi-am spus ca, trebuie sa iau legatura telefonica cu acei parinti plini de durere.  

  

Dupa intoarcerea lor din Germania, am reusit sa vorbesc cu ei, din fericire Victoras este bine,operatia a fost o reusita totala ; in sfarsit o luminita la capatul tunelului, cineva care ne intelege perfect suferinta, incepem sa prindem curaj, ca de fapt asta era disperarea noastra, sa gasim cel mai bun medic si ca acesta se afla in Hanovra-Germania.    

  

Mama lui Victoras imi da nr de telefon  al lui Dan Santimbreanu, un tanar minunat, care a trecut si el prin asa ceva, in urma cu un an. Dan , la randul lui, ne-a incurajat foarte mult si chiar ne ajuta cat ii sta in putere, eu personal il admir si apreciez foarte mult ceea ce face, nu numai pentru noi  si pentru toti cei loviti de soarta, care apeleaza la ajutorul lui. Faptul ca eu am acceptat sa ma destainui, i se datoreaza lui, din conversatia purtata , am inteles ca asa putem ajuta, in special moral, pe cei care trec prin clipe grele. «  – Dane ,iti multumim  ca existi ! «  

   

In curand plecam in Germania pentru analize si speram, cu mare credinta in Dumnezeu, sa avem vesti bune. 

  

cristi-arava-2 cristi-arava-3 

cristi-arava-4 cristi-arava-5 

PROGRAMARI SI CORESPONDENTA INI HANOVRA 

conversatie-cu-prof-fahlbusch 

traduceri in germana bilet iesire spital Grecia 

Programare consultatie INI Hanovra 

 

 

22 comentarii »

  1. […] Prietenul nostru Dan Sintimbreanu aduce in fata un caz al unui copil de 3 ani, care a fost depistat (din fericire prematur) cu o tumora/chist pe creier. Ideea ca se poate intimpla asa ceva, iata, chiar si la 3 ani. Pentru a vedea mai multe, care sint semnele, etc, intrati aici. […]

    Pingback de Cristi Roman » Un semnal pentru parinti — 11 Martie, 2009 @ 7:28 pm | Răspunde

  2. cristian este un baietel minunat Vali totul va fi bine ,noi suntem alaturi de voi.victoras este bine .nu va pierdeti speranta,minunea asta de copilas va fi sprijinul vostru la batranete.Doamne Ajuta

    Comentariu de roxana, — 11 Martie, 2009 @ 11:51 pm | Răspunde

  3. A venit mama azi acasa si ne-am dat la vorba despre Cristian. Eu nu va cunosc pre bine dar cele auzite m-au socat pentru ca el este un copil frumos si foarte mic pentru a trece prin asa ceva. Voi incerca si eu sa fac cazul lui cunoscut pe internet prin a va ajuta financiar.. Este prea trista povestea lui si tot ce imi doresc este sa se termine cat se poate de repede acest vis urat si copilul sa se fac bine. Sunt alaturi de voi…Doamne ajuta!

    Comentariu de Cosmin — 12 Martie, 2009 @ 7:04 pm | Răspunde

  4. COSMIN, PENTRU CA SI TU NU ESTI DECAT UN COPIL,ITI MULTUMESC SI PT.INTENTIE SI PT,FAPTUL CA ESTI ALATURI DE NOI.

    Comentariu de VALI — 12 Martie, 2009 @ 11:30 pm | Răspunde

  5. draga vali am fost la mama astazi si am vazut pozele . am citit cu lacrimi in ochi nu iti pirde speranta , ai un copil minunat si vei vedea ca dumnezeu va avea grija de el si va creste mare si sanatos.sunt alaturi de voi …doamne ajuta!

    Comentariu de cartuna tanta — 25 Martie, 2009 @ 1:33 pm | Răspunde

  6. Este pentru prima data cand citesc pagina asta de blog si, cu toate ca am stiut inca de la inceput toate detaliile acestei drame, m-a lovit ca un pumnal !!!
    Nu vreau sa fac mare caz despre cat de tare ne-a durut (pe mine si pe ai mei) la aflarea vestii, pentru ca imi este rusine de Vali si Nicu (parintii lui Cristian). Si nu, nu exagerez ! Imi este rusine…
    Sa nu indrazneasca nimeni sa subestimeze suferinta lor, sa nu indrazneasca nimeni sa spuna ca intelege…N-ar intelege decat acela care a trecut prin acelasi cosmar…
    Dar asta conteaza mai putin acum, ce e intr-adevar important este ca rezultatele analizelor lui Cristian au iesit nesperat de bine !!!
    Vali, indiferent ce-a fost, credinta sau stiinta, Cristian ne-a dovedit tuturor ca nu se va lasa invins de nicio tumora !!!
    E o minune de copil, e sanatos, deosebit de istet si mai mult decat orice, este copilul vostru si nepotelul meu, pe care-l iubesc si la care ma gandesc tot timpul cu CONVINGEREA ca nu i se va intampla nimic nedrept!
    Doamne Ajuta! Aveti grija de voi!

    Comentariu de Maria Virginia — 25 Martie, 2009 @ 5:16 pm | Răspunde

  7. Va multumim ca sunteti alaturi de noi si Tantei si Mariei,avem speranta ca Cineva acolo
    sus il iubeste pe Cristian si ca nu va permite
    unei tumori sa-i distruga viitorul.Asa sa ne ajute Dumnezeu!

    Comentariu de VALI — 25 Martie, 2009 @ 10:10 pm | Răspunde

  8. Acum vorbeam cu Flori Girtu si mi-a zis sa citesc…Copilasul vostru este deosebit si foarte frumusel.
    Va doresc putere de lupta, minte limpede, cele mai bune decizii si multa credinta in Dumnezeu! M-am bucurat sa vad si poze cu familia ta Vali, pentru ca nu te-am vazut de foarte multi ani.
    Flori Hagi

    Comentariu de Flori Hagi — 27 Martie, 2009 @ 10:18 pm | Răspunde

  9. Floricica iti multumesc pt.cuvintele tale si
    sper din tot sufletul ca atunci cand ne vom revedea(si asta sa fie intr-un viitor apropiat),sa spunem ca totul nu a fost decat un cosmar.

    Comentariu de VALI — 28 Martie, 2009 @ 10:53 am | Răspunde

  10. DRAGA VALI,CHIAR DACA NU NE-AM AUZIT PANA ACUM,SA STII CA AM FOST MEREU LA CURENT CU TOT SI AM FOST ALATURI DE TINE.SPERAM DIN TOT SUFLETUL SA TRECETI PESTE ACESTA SUFERINTA SI CRISTIAN SA-SI AMINTEASCA DE ACEST MOMENT CA DE UN VIS.DUMNEZEU SA-SI TRIMITA TOTI INGERII SI SA-L OCROTEASCA PE CRISTIAN.TANTI ITA.VICTORITA SI FLORI

    Comentariu de florentinagirtu — 30 Martie, 2009 @ 2:46 pm | Răspunde

  11. Flori va multumesc ca sunteti alaturi de noi si sa ne rugam impreuna pentru sanatatea lui Cristian,sunt convinsa ca Dumnezeu ne aude,va pup pe toti.

    Comentariu de VALI — 30 Martie, 2009 @ 9:37 pm | Răspunde

  12. Imi dau lacrimile de fiecare data cand citesc povestea.Sper sa fie totul bine si sa va intoarceti cat mai curand pentru ca ne este dor de voi.Pana atunci cu Dumnezeu inainte. Va pup

    Comentariu de Arava Dumi — 31 Martie, 2009 @ 12:14 pm | Răspunde

  13. draga vali si nicu orice am spune e putin realizam ca sintem mici inexistenti in fata sortii in fata lui dumnezeu dar stim sigur ca totul e prevazut de dumnezeu si nimic nu e intimplator desi ceea ce trece cristian acum nu ni se pare corect sigur totul e spre bine totul va fi bine probabil dumnezeu ne da o lectie vrea sa ne vada ce putem face unii pentru altii in asemenea situatii sigur cristi va fii bine nu el e tinta ci noi el e prea inocent prea pur pentru a trece prin chin deci sa ne gindim unii la altii sa fim mai buni mai iubitori mai credinciosi si sigur bunul dumnezeu le va rinduii pe toate si in special sanatatea lui cristii noi desii nu ne am prea auzit in ultimul timp am fost mereu cu gindul si sufletul la voi la cristi va iubim si sintem alaturi de voi de cristi curaj dumnezeu e bun e iubitor e cu noi e cu cristi

    Comentariu de gabi ala — 13 Octombrie, 2009 @ 8:14 pm | Răspunde

  14. Gabi si Ala,va multumim pt cuvintele adresate si pt faptul ca sunteti alaturi de noi,sa stiti ca intr-adevar in asemenea situatii vezi cine este OM si cine iti este alaturi intr-un moment,consider eu,cel mai dureros din viata unui om,voi ati demonstrat ca ne sunteti alaturi si la bine si mai ales la rau,in schimb au fost multi altii care pur si simplu ne-au intors spatele,pt asta va iubim si mai mult,prietenul la nevoie se cunoaste.Speranta moare ultima si de aceea trebuie sa ne rugam pt Cristian sa fie in continuare bine si norocos cum a fost pana acum,va pupam pe toti,in special pe Laurentiu.

    Comentariu de Vali — 17 Octombrie, 2009 @ 9:34 pm | Răspunde

  15. buna vali trimiteti ne si noua meilu vostru

    Comentariu de popa gabi — 3 Noiembrie, 2009 @ 4:48 pm | Răspunde

  16. vali nu reusesc nicicum sa intru pe net sa conversam cred ca asa vom putea

    Comentariu de popa gabi — 9 Noiembrie, 2009 @ 10:02 pm | Răspunde

  17. Buna Vali am aflat povestea baietelului vostru chiar de la tine,mi-ai povestit chiar tu in parc si o citesc mereu si nu pot sa nu plang mai ales ca il cunosc pe Cristian ,dar acuma nu mai stiu nimic despre voi ca eu m-am stabilit in romania de 6 luni sper ca sunteti bine si va doresc multa sanatate si as dori foarte mult sa iau legatura cu tine.Te pup simona (nasa lu maria si vasilica)

    Comentariu de simona — 29 Decembrie, 2009 @ 11:21 pm | Răspunde

  18. Buna Simona,ma bucur pt voi ca sunteti bine,noi suntem stresati la maximum,din pacate partea chistica continua sa se mareasca,acum deja apasa pe chiasma optica,dar deocamdata totul este in regula,Cristian este plin de viata si sanatos tun,el ne incarca „bateriile” si ne da putere sa mergem mai departe,urmatorul RMN va fi in aprilie,oricum eu inca sper si astept ca Dumnezeu sa faca minunea. Am momente cand disper si nu pot sa cred nici in ziua de azi ca,Cristian are o problema atat de grava,nu vreau sa accept ca intr-o zi i se poate intampla ceva rau.mi-e teama sa n-o iau razna,am inceput sa invidiez si cainii de pe strada pt.faptul ca ei sunt sanatosi,nu au o tumora pe creier…Daca imi trimiti e-mail-ul tau am sa-ti trimit fotografii,va pup pe toti.

    Comentariu de Vali — 13 Ianuarie, 2010 @ 11:59 pm | Răspunde

  19. Roxana,pt.ca Dan este ocupat si pana reuseste el sa completeze,iti trimit eu conturile :
    PIRAEUS BANK – Constanta, sucursala Tomis Nord

    EURO : RO39 PIRB 1402 4275 0200 2000
    LEI : RO73 PIRB 1402 4275 0200 1000

    Comentariu de vali — 24 Mai, 2010 @ 3:07 pm | Răspunde

  20. buna Vali draga, acum am citit intreaga poveste plangand k nici mie nu-mi vine sa cred k cristian un copilas asa de dragut si de destept este expus unui mare risc.stiam povestea de la eli sora mea dar acum k am ajuns sa va cunoastem este mult mai dureros.sa fiti increzatori in Dumnezeu si in ingerasul lui pazior k o sa fie bine.il iubesc mult pe cristian si de fiecare data cand il mai imping fetele lui obraznice,(melina,elenita,etc)ma deranjeaza foarte tare.ti-am spus de multe ori k asa mi-ar place sa am si eu baietelu k si Cristian ,cu paru lung este un scumpete mic de baietel.sa aveti grija de voi va pup pana ne revedem in parc,imi face mare placere sa vin acolo sa-i vad cum se joaca inpreuna.

    Comentariu de gabriela — 5 Septembrie, 2010 @ 4:51 pm | Răspunde

  21. BUNA VALI,SCRIE CAND AI TIMP CUM E CRISTIAN.VA PUP OANA SI DENIS.

    Comentariu de oana buzdugan — 1 Decembrie, 2010 @ 6:12 pm | Răspunde

  22. […] cadoul de la Dumnezeu, şi anume copilul nostru Cristian Dimitris“, povestea mama pe blogul lui Dan Sântimbreanu, care prezintă cazurile care au nevoie de ajutor medical în […]

    Pingback de Revista Presei: Tragedie la Constanţa. O familie a decis să moară împreună. Părinţii unui copil bolnav de cancer s-au sinucis imediat după ce fiul lor a murit ⋆ Promovare Google — 5 Noiembrie, 2015 @ 6:00 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: