INCREDIBIL ! EUGENIA MEREUTA – povestea ei

Acest caz nu are legatura cu neurinomul acustic insa cand am citit nu m-am putut abtine sa nu ma infurii. L-am gasit simplu dand search dupa pareza faciala si dureri ureche pe Google. Inca un caz in care pacientii sunt mutilati si prost diagnosticati. De abia intoarsa din Franta, doamna Mereuta mi-a spus la telefon ca are si ea o tumoare si ca specialistii din Franta s-au mirat cum de nu a facut in toti acesti ani un amarat de RMN care i-ar fi descoperit problema.

Va las sa cititi cazul ei asa cum l-am gasit pe internet si de asemenea cine doreste sa o sune pe doamna Mereuta gaseste mai jos contactele ei.

Poate un profesor ii poate da un sfat si ii poate da inapoi viata…

Strigat disperat dupa ajutor
NENOROCITA DE MEDICI * “In urma acestei interventii mi-a fost sectionat nervul trigemen, care mi-a provocat dureri insuportabile si din cauza carora nu am dormit aproape 4 ani” spune o pacienta care, ulterior a aflat ca “Prof. Dr. Gogalniceanu nu mai avusese vreun caz asemanator vreodata, asa ca a facut experiment pe mine” * in decursul catorva ani de internari si de noi operatii, pacientei i s-a sectionat un nerv si s-a mai ales cu o otita furunculoasa, cu o pareza, si-a pierdut partial auzul, i-a fost atins si nervul optic si din cauza maxilarului (din care i-a fost taiata o bucata) nu mai poate vorbi si sa se alimenteze normal* nemtenii cu suflete de crestini sunt chemati sa-i redea acestei femei speranta

 O tulburatoare scrisoare in care este povestit calvarul medical (daca se poate numi asa) indurat de catre o roznoveanca a ajuns la redactia VESTEA. Publicam integral scrisoarea respectiva care se constituie atat in relatarea unor nenorociri in serie (care sunt opera celor care au jurat ca vor darui sanatate) cat si intr-un disperat apel intru gasirea – macar in ceasul al 12-lea – unor solutii care sa-i redea statutul, demnitatea si sanatatea atat de mult dorite. Nu este exclus ca, dincolo de amanuntele punctuale, in fondul povestii Eugeniei Mereuta sa se regaseasca si alti nemteni care au trait pe pielea lor cinicul principiu “Intri in spital cu o boala si iesi cu sapte!”

(Red.)<<Numele meu este Mereuta Eugenia, am 47 de ani si locuiesc in orasul Roznov, judetul Neamt, Romania. Necazul meu a inceput in anul 1998 cand am constatat ca nu mai pot deschide gura decat 1cm. Mentionez ca nu am suferit vreo lovitura puternica care sa produca acest lucru. Medicii mi-au spus ca s-a produs probabil de la un curent sau vreo infectie la vreo masea, deci nu se stie exact.

In acelasi an, 1998, in luna octombrie, am fost internata la Spitalul Judetean din orasul Piatra Neamt, la sectia buco-maxilo-faciala si mi s-a pus diagnosticul “artrita cronica temporo-mandibulara”.In timpul spitalizarii s-au efectuat investigatii biologice, radiografice, ecografice, infiltratii, tratament cu antibiotice, vitamine si terapie, in urma carora nu am constatat nici un progres.

 In 1999, in luna aprilie am fost internata la spitalul Sf.Spiridon din Iasi cu diagnosticul “anchiloza fibroasa unilaterala”. Am fost operata aici sub anestezie generala. S-a facut rezectie cap condilian stang si interpozitie de Dacron, cu alte cuvinte a fost inlocuita articulatia cu un material numit Dacron. In timpul operatiei am facut o cadere de tensiune si era sa mor.

De aici incepe suferinta mea. In urma acestei interventii mi-a fost sectionat nervul trigemen, care mi-a provocat dureri insuportabile si din cauza carora nu am dormit aproape 4 ani.Medicul de aici Prof. Dr. Gogalniceanu nu mai avusese vreun caz asemanator vreodata, asa ca a facut experiment pe mine, am aflat asta dupa operatie.

Daca as fi stiut asta si ca voi avea de suferit atat, nu m-as mai fi operat. Poate s-ar fi putut rezolva prin altfel de tratamente, acupunctura, masaj. Dar daca ar sti omul dinainte prin ce urmeaza sa treaca , s-ar pazi, asta e viata! Vreau sa mai adaug ca la 3-4 luni de la operatie am facut o otita furunculoasa care a recidivat de 3 ori in decurs de 4 luni.

In acesti 4 ani (1999-2003) am urmat diverse tratamente pentru nevralgia de trigemen ( ex. Timonil ) si calmante puternice (ex. Tramado l) care si-au facut efectul doar la inceput, apoi organismul s-a obisnuit cu ele. In anul 2003, in luna martie am fost internata la Facultatea de Stomatologie din Bucuresti, la sectia buco- maxilo-faciala, cu diagnosticul “anchiloza temporo-mandibulara stanga”.

Am fost operata de Prof. Dr. Ganuta sub anestezie generala.Se practica artroplastie cu interpozitie de piele, pe scurt s-a inlocuit articulatia din Dacron cu una din piele de pe abdomen.La 4 luni de la operatie am facut pareza faciala pe partea stanga. Mi-a fost afectat nervul facial.

In anul 2004, in luna aprilie am fost internata la Spitalul Judetean din Piatra Neamt cu diagnosticul
“anchiloza temporo-mandibulara stanga”. In timpul spitalizarii s-au efectuat investigatii biologice, radiologice, tratament cu antibiotice, vitamine, dar si acestea fara vreun efect pozitiv. Tot in 2004, luna octombrie, am fost internata la Facultatea de Stomatologie din Bucuresti, la sectia buco-maxilo-faciala, cu diagnosticul “anchiloza temporo-mandibulara stanga”. Aici am facut radiografii in urma carora s-a constatat ca s-a depus calciu pe operatia facuta in 2003. Am suportat din nou o interventie chirurgicala sub anestezie generala, facuta de acelasi Prof.Dr.Ganuta. Se practica artroplastie cu interpozitie de Dacron, adica articulatia mi-a fost facuta din Dacron. Dupa aceasta operatie, pareza s-a accentuat mai tare, gura nu se deschidea decat 1 cm., iar durerile erau foarte puternice. Tot in urma acestei interventii mi-a fost infundat complet conductul auditiv al urechii stangi, pierzandu-mi partial auzul, iar din cauza parezei ochiul
stang nu se mai inchidea. Am fost nevoita sa traiesc din nou cu calmante nu numai pentru a-mi stapani durerea provocata de trigemen, dar si durerea pe care o aveam la ochiul stang si in urechea stanga.

In anul 2005, luna august, am fost la Clinica buco- maxilo-faciala din Timisoara la un control. Dupa
investigatiile si radiografiile facute aici, s-a constatat ca pe operatie s-a depus din nou tesut fibros si s-a luat hotararea de a fi operata din nou. Operatia a fost facuta sub anestezie totala, de catre
Prof.Dr. Urtila, practicand artroplastie cu interpozitie de piele, adica articulatia din Dacron a fost inlocuita cu una din piele de pe abdomen.

In urma aceastei operatii mi-a fost atins si nervul optic, iar in prezent sufar si de strabism paralitic, care se poate repara prin interventie chirurgicala, dar tinand cont prin ce am trecut pana acum, nu mai am curajul sa ma mai las pe mana medicilor din Romania. Conductul auditiv se afla in acelasi stadiu, iar ochiul stang nu se inchide. Mi-a fost atinsa si glanda salivara, deoarece din urechea stanga
imi curge un lichid roziu.

In luna ianuarie 2006 am facut o serie de investigatii la Spitalul de Urgenta din Iasi. In urma acestora s-a constatat ca sunt modificari in urechea stanga, ceea ce necesita interventie chirurgicala. Pentru inchiderea ochiului este de asemenea nevoie de o operatie pentru a evita producerea ulceratiei ochiului care duce in final la pierderea ochiului. Pentru refacerea parezei, se poate
interveni chirurgical prin inlocuirea nervului facial si a muschiului facial deoarece acesta este atrofiat.

Medicul care m-a cosultat nu mi-a garantat ca in urma acestor operatii pareza va disparea si nici durerile pe care le am. Mi-a spus ca in tara nu se fac astfel de operatii si ca el a operat dar in echipa, in strainatate. In prezent starea mea de sanatate este foarte grava.

Am dureri cumplite in zona capului, mai precis a ochiului stang, care nu mai lacrimeaza, fiind nevoita sa folosesc lacrimi artificiale si picaturi contra iritarii de la lumina puternica, vant, frig. Dupa urechea stanga mi-auaparut de cateva luni niste noduli care ma dor foarte tare.Ochiul stang este stramb de la pareza, maxilarul nu mai calca bine din cauza ca mi-a fost taiat din el si astfel vorbesc destul de rau si nici nu pot sa ma alimentez cum trebuie, pareza este evidenta.

In concluzie medicii care m-au operat pana acum, m-au nenorocit, nici daca vroiau sa greseasca nu o faceau atat de “bine”. Chiar daca am ajuns la capatul puterilor, vreau sa ma fac bine. Sunt constienta ca nu voi mai fi ca altadata, dar totusi vreau sa scap de durerile cumplite pe care le am.

In acest sens, fac apel la medicii de specilalitate din strainatate care s-au mai confruntat cu astfel de cazuri si la cetatenii din Romania, sa ma ajute cu informatii despre clinicile din strainatate care sunt competente sa rezolve cazul meu, astfel ca in timp util sa pot sa ma pregatesc moral si material pentru operatie.

Mentionez in consecinta ca am fost diagnosticata cu:
- Anchiloza temporo-mandibulara stanga
- Nevralgie de trigemen
- Pareza faciala stanga
- Strabism paraliti-ochiul stang
- Conduct auditiv al urechii stangi infundat
- Glanda salivara afectata
- Mandibula partea stanga scurtata-necesita implantarea unei proteze.

Numarul meu de telefon mobil este 0040742892820, numarul de telefon fix este 004-0233-667088, iar adresa mea de e-mail este: Jeni_eugenia12@yahoo.com pe care va rog din suflet sa-mi trimiteti un raspuns la problema mea.

Va multumesc!  

Mereuta Eugenia, Roznov, jud.Neamt, RO

   Eugenia Mereuta in data de 23 ianuarie 2008 (UPDATED)

REDATI-I SPERANTA! Acestei femei i-a fost luata, incet dar sigur, sanatatea. De e reala numai 5% din povestea ei si tot ar trebui sa ne intrebam de ce trebuie sa sufere pacientii – cei care, culmea, sustin din banii lor sistemul de sanatate – pentru esecurile profesionale ale unor halate albe. Dincolo de faptul ca in spitalele din Romania se produc la greu culpe medicale (si rar se vorbeste despre ele, darmite sa mai fie si sanctionate) e cu atat mai trist si mai nedrept ca pacientii cobai sunt cei care platesc, si la propriu si la figurat – pentru a fi obiectul unor astfel de experimente. {i daca medicii care au nenorocit-o vor plati, poate, doar in fata Celui de Sus, aceasta femeie are dreptul, totusi, la o sansa. La o farama de speranta pe care i-o pot oferi doar oamenii cu suflet. Trebuie sa existe o solutie si cei care o cunosc sunt rugati fie sa o contacteze direct (prin telefoanele sau mailul de la finele scrisorii), fie prin intermediul ziarului VESTEA(datele de contact sunt in caseta tehnica din pag. 2).Daca exista o solutie – si trebuie sa existe! – suntem convinsi ca tot cu sprijinul celor care cred in principiul “Ajutati aproapele ca pe tine insuti” se vor gasi si metode pentru ca acestei femei sa-i fie redate si sanatate si speranta ce i-au fost rapite. (Red.) (text publicat in ziarul VESTEA de sambata, 2 decembrie 2006)